De ce te urmăresc ochii din tablourile de pe pereți când te plimbi prin cameră

Te-ai plimbat vreodată prin fața unui tablou și ai avut senzația că ochii din imagine te urmăresc, indiferent de direcția în care te îndrepți? Misterul a fost elucidat recent. Cercetătorii au descoperit ce anume provoacă iluzia optică și cum reușesc artiștii să obțină acest efect.

S-a demonstrat că efectul de vedere ubicuită nu este prea greu de produs, nici măcar de către artiștii fără prea multă experiență. Este nevoie doar de o mică iluzie de adâncime pentru ca privitorul să aibă impresia că persoana din tablou este 3D, deși este evident că a fost pictată pe o pânză 2D. Astfel, privirea din imagine este îndreptată fix către cel care stă în fața tabloului.

Cum se face totuși că ochii te urmăresc, indiferent de direcția în care te-ai îndrepta? Răspunsul a fost dat în urmă cu mai mulți ani de cercetătorii de la Universitatea din Ohio. Aceștia au demonstrat că, indiferent în ce direcție de deplasezi față de tablou, punctele „aproape” și „departe” din imaginea 2D nu se modifică.

Misterul ochilor din tablouri care te urmăresc a fost elucidat

Concret, aceste puncte „aproape” și „departe” sunt definite drept puncte vizibile care, în cazul în care imaginea ar fi fost 3D, ar fi apărut cel mai aproape și cel mai departe de privitor la un unghi dat. Descoperirea a fost rezumată de James Todd, unul dintre cercetătorii care au participat la studiu.

„Ideea e simplă. Indiferent de unghiul din care privești un tablou, acesta rămâne neschimbat. Te uiți la o suprafață plată. Cheia e că punctul apropiat și cel depărtat au rămas aceleași, indiferent de unghiul din care privești imaginea. Atunci când observăm suprafețele reale în mediul natural, informațiile vizuale care specifică punctele apropiate și pe cele depărtate variază atunci când schimbăm direcția de vizionare.

În schimb, atunci când privim un tablou pe un perete, informațiile vizuale care definesc punctele îndepărtate și pe cele apropiate nu sunt afectate de direcția de vizionare. Și totuși, interpretăm această percepție ca și cum ar fi un obiect real”, a declarat cercetătorul.