Un bărbat își dă în judecată angajatorul pentru că se plictisește la muncă. Incredibil ce salariu are

Locul de muncă, o corvoadă, sau nu? Fiecare dintre noi avem locul de muncă, de multe ori obligați de împrejurări. Dar, deși puțini, sunt anumiți oameni care fac o meserie din plăcere, și mai sunt și plătiți pentru asta. Dar, cum ar fi să ai un salariu uriaș, dar să-ți dai în judecată angajatorul pentru că, atenție!, te plictisești la locul de muncă? Nu credeți? Citiți în continuare despre un bărbat care își dă în judecată angajatorul pentru că se plictisește la muncă.

Locul de muncă, o corvoadă, sau nu?

Din momentul în care creștem, și înțelegem anumite lucruri, ni se spune că „atunci când o să fi mare ai nevoie de un loc de muncă!”. Nimic mai adevărat!

Pe lângă asta, mai este și un alt aspect. Societatea în care trăim, una mercantilă și bazată pe bani, te împinge de la spate, fără să vrei, să-ți găsești un loc de muncă.

Da, și asta este de înțeles. Dar, până la urmă un loc de muncă ar trebui să fie o corvoadă? Sau un loc unde te duci cu plăcere?

Există un număr important de persoane în orice societate modernă care au loc de muncă, în general, ales de ei. Prin asta se deduce ideea că, în cele din urmă, locul de muncă ales este și unul plăcut.

Dar, ce faci atunci când totul devine doar o corvoadă, și te duci la birou doar din obligație, și fără a mai avea pasiunea a ceea ce faci?

Schimbi locul de muncă? Ar fi o soluție, dar în ziua de azi, criza își spune cuvântul, și s-ar putea să ai surpriza să nu mai găsești altul.

Faci compromisul de a merge mai departe la același loc de muncă? Mergi mai departe, chiar dacă te plictisești deja, deși ai un salariu consistent?

Se pare că răspunsul la aceste întrebări, care ne macină la un moment dat pe toți, l-a găsit un francez.

Cum a reușit? Citește mai departe și o să rămâi surprins de soluția găsită de acesta.

Un bărbat își dă în judecată angajatorul pentru că se plictisește la locul de muncă

Ei, da! Ați citit bine, aceasta a fost soluția individului despre care relatez azi.

Apropos, și ceea ce scriu aici este tot o muncă, dar una pe care autorul acestor rânduri o face cu mare plăcere, deci nu, nu-mi voi da angajatorul în judecată.

Revenind, un francez își dă în judecată angajatorul pentru o slujbă plictisitoare și primește o indemnizație de 45.000 de dolari.

După ce a primit 45.000 de dolari pentru că jobul său anterior se pare că îl plictisea de moarte, Frédéric Desnard a devenit invidiat de muncitorii iritați din întreaga lume.

Indemnizația de concediere improbabilă a parizianului a fost prima primă de plictiseală din istoria Franței, conform CNBC.

Slujba sa „foarte monotonă” o „coborâre în iad”

Potrivit lui Desnard, care a lucrat ca manager la producătorul de parfumuri Interparfums, cu sediul la Paris, până în 2014, slujba sa „foarte monotonă” de 80.000 de dolari pe an a fost o „coborâre în iad”.

Francezul plictisit a declarat că, după ce a pierdut un client important, a fost limitat să lucreze la responsabilități plictisitoare.

Ar fi făcut asta timp de patru ani, ceea ce l-a făcut să fie „deprimat, distrus și rușinat”.

Avocații lui Desnard au susținut în instanță că viața sa profesională mondenă i-a provocat o criză de epilepsie. Crizele ar fi apărut în timp ce conducea și că medicii i-au confirmat autodiagnosticul.

Înainte de a fi concediat de compania de cosmetice în 2014, Desnard și-a luat șase luni de concediu medical din cauza presupusei sale stări psihice precare.

Anterior, el a dat în judecată compania pentru aproape 600.000 de dolari. Motivul invocat era de hărțuire și concediere nedreaptă, în încercarea de a obține despăgubiri pentru suferința sa la locul de muncă.

În ciuda faptului că Desnard nu a primit niciodată suma menționată mai sus, tribunalul pentru muncitori a concluzionat recent că responsabilitățile sale monotone l-au făcut să se „plictisească”,  adică să fie omorât profesional de plictiseală.

„Această boală ciudată afectează până la o treime dintre angajați”

Potrivit specialiștilor, această boală este opusul „burnout”, în care un angajat este suprasolicitat până la o cădere nervoasă.

Potrivit avocaților companiei, Desnard „nu a exprimat niciodată nimic cu privire la faptul că s-a plictisit în perioada de patru ani.”

Desnard nu este prima persoană care este acuzată de plictiseală. Potrivit specialiștilor în plictiseală, această boală ciudată afectează până la o treime dintre lucrătorii francezi.

Aceștia mai spun că devine o problemă tot mai mare în birourile din întreaga lume.

Oara așa să fie și prin România? Dacă chiar este așa, nu ar fi exclus ca, în curând, demersul francezului să devină un precedent, cine știe?