Ultima fotografie cu Ion Luca Caragiale în viață. De ce s-a exilat marele dramaturg la Berlin și a refuzat să se întoarcă în România

Atunci când ne gândim la Ion Luca Caragiale, majoritatea îl asociem cu imaginea sa din cărțile de dramaturgie, din manualele de limba română, din tablouri sau de pe bancnotă. Puțini știu cum arăta scriitorul cu puțin timp înainte de a se stinge din viață, când locuia la Berlin.

Ultima imagine cu I.L. Caragiale în viață

Ion Luca Caragiale s-a născut pe 1 februarie 1852, în localitatea Haimanale, care astăzi îi poartă numele, în județul Dâmbovița. A provenit dintr-o familie de origine aromână. Unchiul său, Costache Caragiale, a fost un actor și dramaturg cunoscut, iar tatăl său, Luca Caragiale, a fost de asemenea un om de teatru, astfel încât Caragiale a crescut într-un mediu cultural bogat.

Caragiale și-a început cariera în lumea literară ca sufleur și copist la Teatrul Național din București, experiență care i-a oferit ocazia să observe de aproape viața teatrală și politică din România. A intrat în istoria literaturii române pentru nuvelele, schițele și piesele de teatru pe care le-a scris și care au rămas de referință până în prezent.

Dincolo de activitatea literară, Caragiale a fost protagonistul câtorva momente controversate, care l-au determinat să se mute la Berlin, în anul 1904. Acolo a mai trăit încă 8 ani și acolo a fost făcută ultima fotografie cu el, care poate fi văzută în galeria foto.

Motivele pentru care a plecat la Berlin

Caragiale a ales să se stabilească la Berlin în anul 1904, o decizie surprinzătoare pentru mulți contemporani ai săi. Motivele exilului său au fost multiple:

Conflicte politice și culturale: Caragiale a avut un conflict constant cu mediul politic și cultural din România. Criticile sale la adresa corupției, ipocriziei și incompetenței clasei politice românești din epocă l-au izolat de cercurile politice și literare din București.

Dezamăgirea personală și profesională: Caragiale s-a simțit deseori nedreptățit și neînțeles de criticii literari și de publicul românesc. În 1901, după un proces celebru de plagiat în care a fost acuzat de cărturarul Caion că ar fi plagiat piesa „Năpasta” dintr-o lucrare străină, Caragiale a câștigat procesul, dar dezamăgirea și scandalul au lăsat urme adânci în inima sa.

Neîncrederea în viitorul său în România: În general, Caragiale era deziluzionat de mediul social și politic românesc și a considerat că nu va mai putea avea succes sau influență în țară, ceea ce l-a determinat să plece în străinătate.

La Berlin, Caragiale a trăit relativ retras, dar și-a continuat activitatea literară. A păstrat o legătură prin scrisori și articole cu mediul din România, dar s-a dedicat mai ales vieții de familie și afacerilor personale. Deși plecase din țară, nu a încetat să fie o figură influentă în literatura română.

Ion Luca Caragiale a murit pe 9 iunie 1912, la vârsta de 60 de ani, la Berlin, în urma unui atac de cord. Moartea sa a venit pe neașteptate și a provocat o mare tristețe în rândul publicului românesc, chiar dacă scriitorul se exilase voluntar în străinătate. Trupul său a fost adus în România și înmormântat la Cimitirul Bellu din București.