Ți se pare că timpul trece prea repede? Adevărul despre această senzație a fost explicat de oamenii de știință. Ce se întâmplă, de fapt, când ni se pare că timpul zboară, citiți în articolul de mai jos.
Oamenii de știință au încercat să explice ce se întâmplă cu cei care au senzația că timul trece mult mai repede. Astfel, perceperea timpului, comapart cu copilăria este diferit. În copilărie timpul se scurge mult mai greu, iar pe măsură ce îmbătrânim acesta parcă zboară.
Impresia este că săptămânile devin zile, lunile săptămâni, iar anotimpurile nici nu realizăm cât de repede s-au schimbat.
Există mai multe teorii ale oamenilor de știință care încearcă să explice asta, accelerare timpului odată cu vârsta. O teorie spune că degradarea organismului este vinovată de perceperea altfel a timpului. De altfel, organismului se modifică toată viața, se degradează. În copilărie inima bate mai repede, iar plămânii sunt activați mai repede, lucru care spre bătrâneșțe se liniștește, atât la puls, cât și la activarea plămânilor.
O altă teorie arată că creierul are nevoie de mai mult timp să trateze informația, ceea ce dă senzația că timpul se dilată. Din acest motiv, cei care au supraviețuit unui accident vorbesc că au impresia unui film care se derulează cu încetinitorul.
În plus, atunci când trecem printr-un eveniment neașteptat, creierul trebuie să se ocupe brusc de o mulțime de informații noi și stochează probabil amintiri mult mai bogate și mai detaliate decât este obișnuit. În amintirea omului, evenimentul pare mai lung decât este în realitate, așa cum o arată experiența celor care sunt amatori de căderi în gol.
”Luați în calcul mediul dumneavoastră de adult: totul vă este familiar. Deja nu mai remarcați detaliile din casa sau biroul dumneavoastră, asta în timp ce pentru un copil, totul este nou, lumea este plină de noi experiențe. Creierul său tânăr nu încetează să-i configureze percepțiile din lumea exterioară și această intensă activitate psihică îi dă impresia că timpul se scurge lent, în timp ce pentru un adult angrenat în rutina cotidiană procesul este exact invers”, scrie theconversation.com.
Cu cât suntem mai obișnuiți cu unele evenimente, cu atât timpul pare să treacă mai repede. Iar sentimentul de obișnuință are tendința de a se accentua odată cu înaintarea în vârstă, pentru că după 20 de ani, organismul produce din ce în ce mai puțină dopamină. Aceatsă substanță este neurotransmițător care se activează la fiecare experiență nouă și care ne ajută să măsurăm timpul.
”Dacă o aceeași perioadă de timp ne pare mai lungă sau mai scurtă, în funcție de vârstă, poate că ar trebui să măsurăm timpul cu ajutorul unei scări logaritmice. De obicei, acest tip de scară ne permite să măsurăm intensitatea sunetului sau a cutremurelor de pământ, fenomene pentru care o scară liniară nu este suficientă ca să le traducă, din cauza variabilității prea mari a datelor culese. Pe scara logaritmică Richter (care servește la măsurarea intensității cutremurelor de pământ) a trece de la o magnitudine 10 la o magnitudine 11 nu corespunde unei creșteri cu 10 la sută, cum ar fi cazul unei scăderi liniare, ci unei multiplicări cu 10 în raport cu valoare precedentă”, mai notează theconversation.com.