Ți-a murit cineva drag fără lumânare? Ce trebuie să faci pentru a îi ușura drumul

Deşi nimănui nu îi face plăcere să vorbească despre asta, din ce în ce mai multe persoane întâmpină această problemă. Iată ce trebuie să faci dacă ţi-a murit cineva drag fără lumânare. Preoţii îţi explică cum îi poţi uşura drumul către lumea cealaltă.

Ce faci când cineva drag moare fără lumânare

Una dintre cele mai mari temeri ale bătrânilor este să moară fără lumânare. Deşi această superstiţie este una puternic înrădăcinată în credinţa românilor, se pare că nu are nicio legătură cu ritul creştin. O spunea şi Părintele Cleopa, care preciza că lumânarea este doar un simbol şi că lipsa ei nu afectează cu nimic trecerea pe lumea cealaltă.

“Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. Că, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.” Prin urmare, niciun drept credincios care a săvârșit fapte bune și s-a comportat exemplar nu se duce pe lumea cealaltă fără lumină. „Poți să ai un milion de lumânări. Nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina. Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare. Este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit”, spunea Părintele Cleopa.

Unii creştini, însă, apelează la un obicei acceptat chiar şi de preoţi. Aşadar, în cazul în care ţi-a murit cineva drag fără lumânare, poţi discuta acest aspect cu duhovnicul tău care îţi va recomanda ca în fiecare an, înainte de Paşte, să dai la altar o lumânare mare împodobită cu un prosop. Aceasta va fi aprinsă la toate slujbele până la Înălţare. Ritualul trebuie repetat timp de şapte ani de la moarte.

Se oferă un cocoş negru preotului care oficializează slujba de innmormantare

Un alt lucru pe care îl poţi face în cazul în care o persoană apropiată a decedat fără să aibă lumânarea aprinsă este să dai preotului care oficializează slujba de înmormântare un cocoş negru. Apoi, la împlinirea celor 40 de zile de la deces, se oferă pomană o candelă. Este important de precizat că toate acestea sunt, de fapt, superstiţii băbeşti, şi nu au nicio însemnătate în afara alinării celor îndoliaţi.

De asemenea, un obicei practicat de foarte mulţi români este să scrie pe pomelnice sau acatiste felul în care s-a stins o persoană: “fără lumină” sau “neîmpărtăşit”.

Prin urmare, spun preoţii, nu lumânarea aprinsă îţi asigură drumul spre Rai, ci faptele pe care le faci în timpul vieţii.