Țara unde bătrânii preferă să meargă la închisoare. De ce se întâmplă asta

Coreea de Sud se confruntă cu un fenomen care ia tot mai multă amploare. În timp ce rata infracționalității în rândul tinerilor scade, a început să crească alarmant numărul bătrânilor condamnați. Care este motivul pentru care aceștia preferă să ajungă la închiosoare.

Din cazua faptului că nu au un venit sau un serviciu stabil, majoritatea bătrânilor coreeni, care au peste 65 de ani, ajung să comită diferite infracțiuni din disperarea de a avea un trai mai bun.

Dat fiind numărul tot mai mare de bătrâni, care sunt condamnați, o închisoare din Corees de Sud a ajuns să creeze o arie cu un program special, dedicată deținuților cu vârste peste 65 de ani. Numărul bătrânilor care populează închisorile a crescut cu 45% doar în ultimii cinci ani. Asta în timp ce rata infracţionalităţii este în scădere în Coreea de Sud.

Principalele motive pentru acest fenomen sunt: sărăcia, izolarea şi o populaţie tot mai îmbătrânită. De exemplu, un deținut acuză statul pentru nivelul de trai pe care îl oferă vârstnicilor. Acesta este de părere că guvernul se axează să le ofere de lucru tinerilor, dacă ar face acelaşi lucru şi pentru vârstnici, rata infracţionalităţii ar scădea.

Cei mai în vârstă deținuți și anume cei trecuți de peste 70, muncesc din greu în închisoare pentru a strânge bani. Astfel, sumele strânse îi vor ajuta să supraviețuiască în momentul în care își vor termina pedeapsa și vor trebui să se descurce din nou pe cont propriu.

„Multor deţinuţi le e teamă de ce va urma după ce vor fi eliberaţi. Nu au unde să se ducă, unde să doarmă, nu au bani sau mâncare,” spune un alt deținut.

Celule în care sunt repartizații bătrânii nu au mai mult de opt metri pătrați, iar în ele trăiesc și dorm patru oameni. Uneori, în timpul prânzului, aceștia au dreptul să asculte radio. Astfel, bătrânii sunt încurajaţi să cânte şi să danseze şi sunt învăţaţi să cultive legume, totul ca să poată suporta zilele grele de detenţie.

Aproape 60 la sută din vârstnicii coreeni nu primesc pensie, şi trăiesc în sărăcie lucie, cu puţin ajutor de la stat. Asta pentru că sistemul de pensii de stat din Coreea de Sud a fost introdus în 1988, dar cotizaţiile au devenit obligatorii abia spre finalul anilor ’90.