Suferință de nedescris pentru Andreea Marin. ”Dacă închid ochii, o simt fizic!”

Andreea Marin nu și-a uitat niciodată mama, chiar dacă aceasta s-a stins când Andreea era micuță. Avea doar 9 ani când mama ei respira pentru ultima oară într-un cumplit accident de mașină, în timp ce-i apăra viața fiicei. Nu e nevoie de un timp special în care să-ți venerezi mama, dar, cu toate astea, luna martie e un motiv în plus.

„Diminețile mele începeau cu o mângâiere”

Timpul nu a reușit să șteargă amintirea mamei sale din memorie. Andreea Marin a descoperit mult prea devreme cum e să-ți iei destinul în mâini și să cauți în tine puterea de a merge mai departe. Poate că accidentul în care i-a pierit mama a fost cel mai necruțător designer al destinului ei, cel care a forțat-o să se redefinească în fiecare zi a vieții ei. Andreea merge mai departe.

„Amintirea cea mai pregnantă, pe care o am legată de mama mea, este cea a dimineților în care ea venea și îmi punea palma pe frunte. Ziua începea cu o mângâiere și, dacă închid ochii acum, pur și simplu o simt fizic. O energie și o căldură care mă trezea la viață. Totul pornea în corpul meu și e de neuitat. Pur și simplu nu pot să uit această senzație. Pentru că am reținut-o, încerc să i-o ofer și eu fiicei mele, Violeta”, a declarat ea pentru Libertatea.

Petrece mult timp alături de fiica ei

Pentru că a înțeles mai bine ca mulți cât de importantă e prezența fizică a mamei pentru copilul ei, Andreea Marin și-a mutat biroul acasă atunci când Violeta a venit pe lune, tocmai pentru a-i fi aproape  copilei ei. Și, pentru că știe, din proprie experiență, ce înseamnă fiecare zi în relația cu copilul, Andreea își adaptează mereu programul zilnic la cel al Violetei, care, la 13 ani, are un program încărcat cu școala. Este motivul pentru care Andreea a decis ca tot ce înseamnă activitate extracurriculară să se desfășoare în natură și să se bazeze pe cât mai multă activitate fizică.

Violeta are vădite înclinații artistice, e foarte talentată la pictură și e dedicată studiului pianului.