Singurul loc din România unde Marea Neagră se unește cu Delta Dunării. E unic în Europa, te vrăjește cu frumusețea lui

Litoralul românesc este una dintre destinațiile preferate de vacanță ale românilor, vara. Alți turiști aleg să se bucure de peisaje de vis, în Delta Dunării, iar dacă ajungi în zonă, trebuie neapărat să vizitezi locul în care Marea întâlnește Delta. Este unic atât prin frumusețea lui, cât și prin geografie.

Locul unde Marea Neagră întâlnește Delta Dunării

Cei care au mers măcar o dată în vacanță în Deltă cu siguranță au auzit de localitatea Gura Portiței. Este un loc unic în Europa, datorită faptului că acolo este punctul de întâlnire între o deltă și o mare. Este situată pe o fâșie de nisip, între Marea Neagră și limanul Golovița, care face parte din Delta Dunării.

Gura Portiței a fost, inițial, un sat pescăresc. Acum este una dintre cele mai retrase, dar și cele mai spectaculoase destinații de vacanță. Se poate face plajă și, în același timp, se poate admira Delta. Pentru a ajunge la Gura Portiței, turiștii trebuie să ia vaporașul din localitatea Jurilovca, județul Tulcea. O altă variantă este cu autovehicule speciale, pe coastă, de la Vadu, din Constanța, pe la Periboina sau de la Sfântu Gheorghe, din Tulcea.

Denumirea locului era folosită inițial pentru a descrie comunicarea dintre limanul Golovița și Marea Neagră. Această cale de comunicare a fost închisă în anul 1970, motiv pentru care Golovița s-a transformat într-un lac închis. Zona face parte din rezervația biosferei Deltei Dunării, potrivit reglementărilor.

Jurnaliștii străini, cuceriți de Deltă

Delta Dunării este un loc de o frumusețe aparte, cu o biodiversitate ieșită din comun. Recent, Delta a făcut subiectul unui reportaj în The Telegraph, după ce a fost votată ca fiind una dintre cele mai frumoase destinații de vacanță. O echipă a publicației britanice a vizitat Delta și a relatat despre frumusețea locului.

”Vulturii cu coadă albă și pelicanii dalmațieni zburau deasupra, în timp ce turme de vite cu coarne lungi se bălăceau ca hipopotamii în apele verzi ca sticla. Umeziți de stropii de apă, am debarcat pe un debarcader îngust de fier, înconjurați de carenele înnegrite ale bărcilor de pescuit tradiționale de tip canoe, multe abandonate de când stațiunea a devenit parte a Rezervației Biosferei Dunării.

Întinzându-se pe kilometri întregi în ambele direcții și presărat cu cochiliile striate ale scoicilor Venus, nisipul era gri ca argila, dar moale ca talcul sub picioarele mele goale. Mi-am petrecut cea mai mare parte a zilelor următoare la soare, jucându-mă în valuri și urmărind pelicanii albi care adunau pești”, a relatat jurnalista.