Singura sărbătoare pe care o prețuiau Nicolae și Elena Ceaușescu. Toată țara trebuia să respecte această zi

Autor: Chivu Ana - 13:45, 15 aug. 2019
Singura sărbătoare prețuită de soții Ceaușescu. Toți românii trebuiau să o respecte

Soții Ceaușescu, deși nu erau extrem de încântați de sărbători, aveau una pe care o prețuiau și o  vedeau într-un mod aparte. În acest context, toți românii trebuiau să respecte cu strictețe ziua în cauză. Despre ce sărbătoare este vorba și care erau tradițiile de care românii nu puteau să uite?

Singura sărbătoare pe care soții Ceaușescu o prețuiau

Dacă majoritatea tinerilor nu știu ce se sărbătorea atunci pe 23 august, toți din Epoca de Aur erau obligați să respecte cu strictețe ziua în cauză. Pe data de 23 august 1944, în timpul conducerii Regelui Mihai I, mareșalul Ion Antonescu și colaboratorii săi au fost arestați la Palatul Regal de Garda Regală. Acțiunea aceea a fost susținută de către toate forțele de la acea vreme prin: Iuliu Maniu (președinte al Partidului Național-Țărănesc), Constantin I. C. Brătianu (președinte al Partidului Național-Liberal), Constantin Titel Petrescu (președinte al Comitetului Executiv al Partidului Social Democrat), Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș (reprezentanți ai Partidului Comunist).

23 august, amintiri din Epoca de Aur
23 august, amintiri din Epoca de Aur

Pe 23 august 1944 se ieșea din ilegalitatea Partidului Comunist din România, iar 23 august devenea în 1984 ziua națională a Republicii Populare Române, sub denumirea de „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist Român”. Ziua de sărbătoare era extrem de așteptată de toți românii. Atunci aveau loc parade, demonstrații populare desfășurate peste tot în orașele țării și defilări ale militarilor Armatei Române cu echipamentul de luptă din dotare. După aceasta, urmau defilările sportivilor, urmărite cu interes de cei români. Aici se aflau cei mai buni care duceau numele României peste hotare și care îl făceau să fie aproape mereu pe podium. Totul se încheia cu „marea demonstarție a oamenilor muncii”. După cele văzute, toți românii se delectau cu mici, bere, crenvuști și vată de zahăr și se plimbau în parcul Herăstrău până seara.

Ultima defilare

„Defilarea de 23 August înainte de 1989 era în primul rând o demonstrație de forță a armatei. După ce trecea armata, veneau gărzile patriotice, apoi Ministerul de Interne, după aceștia urmau pionierii, apoi uteciștii, studenții, artiștii care aduceau ode conducătorului iubit și partidului, apoi apăreau sportivii în care alegorice și mimau diferite sporturi, apoi treceau grupurile folclorice, după aceea muncitorii din fabrici. Primii muncitori care treceau erau cei de la uzina «23 August» pentru că Ceaușescu era deputat din partea muncitorilor de acolo. Apoi treceau muncitorii altor întreprinderi. Apoi treceau carele alegorice cu produse ale agricultorilor, oamenii de ordine cântând «Internaționala» și în final trecea fanfara militară”
Marius Marinescu, senator PD, director în Primăria Generală a Bucureștiului în 1989