Securitatea lui Ceaușescu a descoperit o comoară în România. Ce s-a întâmplat cu ea

Nu de puține ori, dacă ajungi prin satele îndepărtate ale României, îi auzi pe localnici vorbind despre comorile ascunse în inima munților. Unele dintre aceste povești sunt teribile, dar fiecare poveste implică mister, blesteme și legende. Unele vorbesc chiar despre cum galerii subterane întregi s-au prăbușit, omorând vânătorii de comori. Alții menționează fenomene stranii și inexplicabile legate de bogății. Una din aceste comori a intrat și în atenția ui Ceaușescu, iar unii localnici povestesc că Securitatea lui Ceaușescu ar fi descoperit comoara din România, dar nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ea, fiind vorba de celebrele comorile pierdute ale lui Obrenovici.

Istoria României și comorile de legendă ascunse aici

Istoria României, încă de pe vremea dacilor, amintește de imense comori, majoritatea ascunse în diferite locuri, unele încă nedescoperite nici până astăzi. Una din aceste legende vorbește de prințul sârb Milan Obrenovici, care pe 13 iunie 1839, la vârsta de 19 ani, l-a succedat la tronul Serbiei pe tatăl său, Prințul Miloș, după abdicarea acestuia.

Dar tânărul prinț suferea de o boală gravă de tuberculoză, și nu a luat parte la guvernare, care a fost gestionată de o regență formată din trei oameni. Domnia prințului sârb a durat doar 25 de zile, având în vedere că acesta avea să moară ca urmare a bolii, iar regența a continuat să administreze țara timp de nouă luni, până când fratele și succesorul său, Mihail al III-lea, a sosit la Belgrad în martie 1840.

Legenda spune că, în cele 25 de zile de guvernare, prințul Milan Obrenovici, de teama fratelui și a emisarilor Imperiului Otoman, lua decizia de a ascunde în România,  într-o peşteră din Munţii Mehedinţi, o imensă comoară, adusă aici cu ajutorul a sute de soldaţi şi 80 de cai, și că, de fapt, comorile pierdute ale lui Obrenovici ascunse aici, ar fi fost jumătate din tezaurul Principatului Serbiei.

Comorile pierdute ale lui Obrenovici

La Izverna, în Mehedinți, generații întregi de căutători de comori au scos la iveală peste 100 de kilograme de monede de aur. Potrivit legendei, în peștera de la Izverna au fost ascunse comorile pierdute lui Obrenovici. Prințul sârb se certase cu fratele său Mihail, așa că a venit în România cu 80 de cai care transportau saci plini de aur.

Comoara a fost ascunsă, iar toți soldații sârbi care veniseră împreună cu el au fost uciși. Singurul indiciu despre locul unde a fost ascunsă comoara este o piatră pe care este sculptat un șarpe, iar potrivit localnicilor, apa potabilă din zonă este foarte bună datorită cantității mari de argint care a fost ascunsă în interiorul peșterii.

Au fost mulți cei care au căutat comorile lui Obenovici, și tot la fel de mulți cei care, odată intrați în peștera de Izverna nu au mai revenit la suprafață. Istorisirile localnicilor spun că spre finalul anilor 80 Securitatea lui Ceaușescu ar fi descoperit comoara, dar nu înainte de demararea căutărilor în 1984, cu ajutorul unui căutător de metale prețioase, cunoscut sub numele de Bebe Băcanu.

Poveștile spun că Bebe Băcanu s-ar fi dus la Securitate și le-ar fi dat mai multe metale prețioase descoperite în zona peșterii, aceștia luând decizia de a-l implica direct în căutările care au început trei ani mai târziu, în 1987, dar supravegheat de un colonel de Securitate, iar ulterior, până în 1989, ajutat de soldați aduși aici, mai mult cu forța.

Vezi și: Totul despre cele 30 de kilograme de aur dispărute din România, în urma cărora statul a obţinut daune de 5,2 milioane de dolari

„Să cauţi după comoară nu e, dom’le, ca în filme”

Conform unor destăinuri culese de jurnalistul Cătălin Manole, și publicate în „Formula As”, au existat și martori ai acelei perioade de căutări furibunde după comorile pierdute ale lui Obrenovici, martori oculari povestindu-i jurnalistului că:

„Să cauţi după comoară nu e, dom’le, ca în filme. Acolo îţi arată o joacă de copii. Eu ştiu ce vorbesc, că am săpat luni de zile cu militarii. Galeriile erau înfundate, am scos tone de pământ de acolo. Câteodată, mă băgam pe vreo galerie îngustă cât mine şi pe acolo trebuia să scot bolovani.

Sunt şi capcane, pietre puse pe-o dungă, şi dacă te-mpinge păcatu’ să o mişti, acolo rămâi: cade peste tine sau se huruie tavanul galeriei. Aşa am ajuns într-o cameră mare, din peşteră, unde era un lac. Lacul ăla era artificial, se făcuse din cauză că meşterii italieni ai lui Obrenovici au zidit gale­riile şi apa nu a mai avut pe unde să se scurgă.

Dar conform hârtiilor, exista «camera din pod», adică o galerie pe verticală, ce ieşea din camera comorii, deasupra muntelui. Se vedea sub lac zidul construit şi, fie îl spărgeam pe ăla, fie spărgeam pe sus.”, scrie jurnalistul Cătălin Manole  în „Formula As”.

Securitatea lui Ceaușescu ar fi descoperit comorile pierdute ale lui Obrenovici

Alte mărturii, deși în 1989 Securitatea lui Ceaușescu retrăgea toți soldații de aici, iar accesul către camerele peșterii era distrus, spun că au existat dovezi, atât scrise, cât și hărți făcute cu interiorul peșterii unde erau ascunse comorile pierdute ale lui Obrenovici:

„Eu eram profesor la Ponoarele, în 1989, şi ve­deam că treceau zilnic maşinile armatei, mergeau să supravegheze, probabil, lucrările. Cred că ei aveau informaţii mult mai multe decât deţineam noi, că altfel nu veneau.

Au făcut o treabă mai seri­oa­să atunci, s-a săpat sistematic. Dar se pare că eforturile lor nu au fost îndeajuns pentru a scoate la lumină ceea ce s-a în­gropat, cu 300 de soldaţi, în trei ani, pe vremea lui Obrenovici.

Unii spun că nu s-a găsit comoara, alţii spun că s-a găsit, dar nu s-a recunoscut, de teamă ca statul sârb să nu aibă pretenţii la tezaurul care le aparţinea, de fapt.”, povestește profesorul Cornel Boteanu în dialogul cu jurnalistul Cătălin Manole.

„Scundacul cred că era Ilie Ceaușescu”

În 1989, surprinzător, Securitatea lui Ceaușescu sista orice săpătură la peștera de la Izverna, iar trupele de soldați care săpau aici erau imediat retrași. Nu se știe nici până azi dacă au reușit să scoată comorile pierdute ale lui Obrenovici, dar un localnic povestește că după 1990 a revenit în zonă un personaj despre care acesta declara că:

„Ne-a che­mat să ne inte­rogheze Ilie Cea­u­şescu, şi cum el aştepta în ziua aia delegaţie la a­eroport, ne-a pri­mit Ioan Tal­peş. Cu Talpeş am avut discuţii la Editura Mili­tară şi am fost şi la el acasă. A zis că dacă găsesc ceva, să nu dau peste hotare, să dau la stat, şi el are grijă şi ies cu fruntea sus din toată treaba.

Da’ nu am găsit. După revoluţie, a venit unul scundac, împreună cu profesorul Pera, de la Seve­rin. Or stat la mine. Scundacul era de la Bu­cureşti, da’ nu ştiu cine era, că nu mi-au zis nimic. Cred că era Ilie Ceauşescu, şi îmi aduc aminte că eu aveam putina cu brânză la ei în cameră, şi tot scădea brânza, şi eu, când am văzut aşa, am mutat-o de acolo şi le-am zis că la mine pe teren să nu lu­creze, să caute unde vor.”

O altă legendă vorbește despre peștera Veterani. Accesul la această peșteră este posibil doar cu barca. Potrivit vânătorilor de comori, se spune că celebra comoară de argint a Mariei Tereza, la fel ca și comorile țarului sârb Obrenovici, ar fi ascunse într-o peșteră blocată cu pietre.