Secretul ţuicii de Lopătari, renumită în tot Buzăul. Ce o face specială

Țuica de Lopătari este deja renumită în rândul celor care iubesc să consume băuturi tradiționale. Majoritatea oamenilor o preferă pe aceasta care este renumită în Buzău. Ce ingrediente are și ce o face specială? Mulți nu știau acest lucru.

Țuica de Lopătari: care e secretul ei?

Gospodarii continuă să prepare în casă băuturi tradiționale precum: căpșunată, zmeurată sau țuică ori pălincă. Rețetele diferă foarte mult de zonă, dar cu toate astea variantele sunt fantastice și adorate de români și de străinii care vizitează și descoperă pas cu pas țara noastră.

GAFA COLOSALĂ a lui Carmen şi Klaus Iohannis, în Coreea de Sud! S-au făcut de râs fără să îşi dea seama

Imaginea MOMENTULUI! Prima fotografie după anunţul BOLII lui Kate. Familia Regală nu a mai putut păstra discreţia

Ianuarie este luna în care mulți încep să producă țuica de Lopătari din fructele puse încă din toamnă la fermentat. Zona de munte a Buzăului este renumită pentru aroma ei, culoarea specială, dar și pentru tăria sa incredibilă.

Tradiția este vie în rândul unor gospodari care o prepară la fel cum au văzut la bunicii lor. Cel mai priceput și cunoscut este Viorel Teșcan. Localnicii se laudă cu băutura cu multe grade și cu un ușor iz de prună.

Teșcan a adunat în toamnă câteva sute de kilograme de prune din livada proprie și din câțiva pomi de la șosea, iar acum a sosit vremea să își vadă rodul muncii. Borhotul trebuie să ajungă la cel mai bun grad de fermentare pentru ca licoarea să iasă perfect, ulterior continuându-și procesul.

• ”Am pus fructele la fermentat, iar după trei – patru luni le-a venit rândul la cazan”, a explicat bărbatul, pentru click.ro.

Cât timp se fierbe?

Bărbatul a învățat arta aceasta de la tatăl său care a deprins rețeta deosebită de la bătrânii familiei. Detalii precum lipirea cu mămăligă și cenușă îmbinate între capac și cazanul cu borhot sunt extrem de importante. De asemenea, timpul este unul de care trebuie neapărat să țină cont.

”Cam două ore fierb la un cazan, ca să iasă cea mai bună ţuică. Depinde cum ai focul, cât de rece este apa din butoi. Dacă apa e prea caldă, ies aburii pe conductă şi pierdem tăria. Prima curgere nu este bună. Trebuie să ştii când începi să aduni ţuica, să ştii cum să guşti, cât să laşi să curgă.

Eu o las să curgă până ajunge la 40 de grade tărie, pentru că după răcire coboară la 38 de grade. Înainte aveam multe prune, fiindcă nu era ursul să strice, ca acum, nu era mistreţul să distrugă. Au făcut animalele ravagii în livezi.

Apoi, nu mai sunt muncite livezile. Nu le mai taie nimeni uscătura, nu le mai sapă la rădăcină. O să dispară şi obiceiul ăsta. Când făceau ţuica, era clacă, se adunau câte trei-patru oameni şi stăteau până seara, la lampă. Acum, toată lumea aleargă după avere, după lux, mai greu cu munca”, completează el.