S-a dus vestea despre un sat de la noi din țară că ar fi plin de comori, astfel că străinii au fost atrași ca un magnet de această localitate. Toți veneau cu același gând. Îmbogățirea rapidă. Dar care este acest sat din România care îi înnebunise pe toți străinii.
În județul Hunedoara, în Munții Metaliferi, există câteva sate înființate de mineri și care au adăpostit, în urmă cu mult timp, comori uriașe. Legendele locurilor vorbesc despre faptul că acolo au fost descoperite cantități impresionante de aur și telur, iar aceste zăcăminte au făcut ca satelor să li se ducă vestea și să devină cunoscute și căutate și de către foarte mulți străini.
Istoria așezării de la Băița-Săcărâmb începe acum mai bine de 300 de ani în urmă. Pe atunci, metalele prețioase puteau fi găsite la adâncimi mici în galeriile din munte, iar satului hunedorean i s-a dus buhul în Europa. Astfel, multe familii de mineri din afara României au decis să se stabilească acolo, în căutare de zăcăminte prețioase.
Dintre toate satele construite și populate de mineri, Săcărâmb este cel mai cunoscut, fiind de altfel și cea mai înfloritoare așezare în trecut. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, în zonă nu se afla nimic altceva decât pădure. Minerii din Ardeal s-au îndreptat la început către alte zone mai accesibile de la poalele Munților Metaliferi, unde se știa încă din Antichitate că sunt zăcăminte consistente de aur, iar acesteaa puteau fi văzut sclipind la suprafață, în apă și munte.
De asemenea, legenda locului spune că satul Săcărâmb a fost descoperit cu ajutorul unui test al focului. Toată povestea a fost relatată de un om de știință din zonă, într-o scrisoare trimisă în anul 1770.
„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armindean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă.
A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, scria Ignaz von Born, om de știință, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
De asemenea, o versiune mai credibilă a legendei satului cunoscut și de străini arată că savantul Andreas Stutz îi arătase arendașului minelor o bucată de minereu cu un conținut ridicat de aur. După ce aceasta a fost studiată la Alba Iulia, oamenii s-au convins de faptul că în zonă este mult aur și au început exploatarea.
Documente vechi indică faptul că din Săcărâmb au fost extrase mai bine de 40 de tone de aur până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Minele zonei au fost închise în jurul anului 2000.