Satul din România care abia mai rămâne pe hartă. Are doar doi locuitori în acest moment
Satele din România erau pline de viață cândva, dar, acest lucru nu mai este valabil și în zilele noastre. Din păcate, viața la țară nu este la mare căutare atunci când vine vorba despre preferințele românilor, așa că un sat din țară abia dacă mai are doi locuitori pentru a supraviețui.
Satul din România uitat de lume. Cine a mai rămas în acest loc
În timp ce mediul urban a devenit extrem de preferat de români și orașele sunt foarte aglomerate, satele se confruntă cu probleme mari. Dacă în trecut o mulțime de persoane preferau aerul proaspăt și își doreau să se bucure de o curte și animale, se pare că acum există un sat din România ce abia mai rămâne pe hartă pentru că are foarte puțini locuitori.
În Bozieni, Prahova, mai există doar casele părăsite ce au fost cândva cămine prețuite de români. În acest sat mai locuiesc doar două persoane, o mamă și un fiu, în comuna Fântănele ce este cuprinsă de o tăcere apăsătoare. Ridicat pe un deal, viața în acest sat era una fermecătoare. Totuși, chiar în aceste momente, magazinul, biserica și școala nu mai sunt frecventate de români.
Copiii au plecat, bătrânii au dispărut. Înainte de 1977, multe persoane locuiau în acest sat uitat de lume, dar cutremurul a distrus tot și clădirile s-au prăbușit. Nicolae Ceaușescu își dorea ca satul să dispară de pe hartă, astfel că mulți locuitori urmau să fie mutați în alte locuri pentru a putea să muncească și să aducă o pâine pe masă familiei.
Clădirile au fost abandonate. De ce au plecat toate persoanele
O singură bătrână nici nu a vrut să își imagineze acest lucru. Ecaterina Vlăduța nu și-a putut părăsi casa, așa că a rămas în satul cuprins de tăcere până când a plecat de pe această lume. Satul a devenit acum casă pentru o mamă și fiul său, după ani petrecuți la Băicoi. Doamna Teodora, în vârstă de 61 de ani, dar și Alin, în vârstă de 41 de ani, nu au putut uita de locul pe care îl consideră cămin, potrivit observatorulph.ro.
Cei doi speră în continuare că mai multe persoane li se vor alătura și viața la sat va prinde din nou farmecul de odinioară. Aceștia se descurcă cum pot mai bine și își pun credința în Dumnezeu pentru a putea să viseze la locul ce ar putea să devină satul Bozieni. Chiar dacă oamenii au fugit după ce școala și clădirile s-au dărâmat, există câțiva care încă își doresc ca satul cu mare însemnătate istorică să nu dispară de pe hartă.