Sărbătoarea pe care Ceaușescu a încercat să o scoată din calendarul ortodox. Milioane de români poartă numele acestui mare sfânt
În timpul regimului comunist din România, Nicolae Ceaușescu a încercat să elimine semnificația sărbătorilor religioase, inclusiv zilele dedicate sfinților. Una dintre aceste zile este 6 decembrie, sărbătoarea Sfântului Nicolae, un sfânt venerat de milioane de români, inclusiv de cei care poartă numele său.
Interdicția sărbătorilor religioase în perioada comunistă
Regimul comunist a instituit un ateism strict și un control sever asupra vieții religioase a românilor. Participarea la slujbe și mersul la biserică în zilele sfinte erau strict supravegheate, iar cei care nu respectau directivele riscau sancțiuni. La școli, copiii erau educați în spiritul ateismului, învățându-li-se că religia era doar o superstiție dăunătoare.
Pentru a controla populația, autoritățile organizau filtre în jurul bisericilor și lăcașurilor de cult, pentru a descuraja prezența credincioșilor la slujbe. În ciuda acestor măsuri, românii au continuat să își sărbătorească discret zilele onomastice, inclusiv pe cea a Sfântului Nicolae, un moment de bucurie în familie, pe care și-l urau în taină, pentru a evita vigilența autorităților.
Sfântul Nicolae era sărbătorit în secret
Românii care purtau numele de Nicolae, Nicoleta sau alte variante sărbătoreau în secret ziua sfântului, chiar dacă însuși dictatorul Nicolae Ceaușescu purta acest nume și încerca să suprime această tradiție. Spre deosebire de credincioșii români, dictatorul refuza să își recunoască ziua onomastică și considera că astfel de tradiții erau împotriva regimului.
Această atitudine față de sărbătorile religioase reflecta dorința regimului de a înlocui sărbătorile tradiționale cu evenimente și festivități laice. Mesajele de felicitare, de exemplu, erau transmise doar în intimitatea familiei, departe de ochii și urechile autorităților. Chiar și gestul simplu de a trimite o urare putea atrage sancțiuni, fapt care arată intensitatea presiunii statului asupra religiei și credinței personale.
Încercarea de a elimina Crăciunul și Sfântul Nicolae din viața românilor
Sărbători importante precum Crăciunul, Paștele și toate zilele sfinților erau considerate ”opium pentru popor” și au fost interzise. De Crăciun, românii mergeau la muncă, mai puțin atunci când această zi cădea într-o duminică.
Tradițiile specifice Crăciunului au fost suprimate și înlocuite cu Moș Gerilă, o invenție a propagandei comuniste. Moș Gerilă aducea cadouri modeste copiilor doar pe 31 decembrie, însă darurile erau limitate de lipsurile materiale din acea perioadă.
Această suprimare a religiei a lăsat răni adânci asupra credinței și practicilor românilor. Deși mulți și-au păstrat credința în secret, teama de a-și exprima spiritualitatea în mod public a persistat chiar și după prăbușirea comunismului.
Totuși, rezistența tacită a oamenilor, care au continuat să își sărbătorească sfinții și să trimită urări în ascuns, a dovedit puterea tradițiilor și a credinței ortodoxe în fața unui regim represiv.
Astăzi, sărbătoarea Sfântului Nicolae rămâne un simbol al credinței și al rezistenței spirituale în fața unui regim care a încercat, dar nu a reușit, să suprime tradițiile religioase din viața românilor. Milioane de oameni își cinstesc încă numele și își amintesc de această perioadă în care credința lor a fost un adevărat act de curaj.