Cum au exportat rușii în Europa petrol contaminat în valoare de miliarde de dolari
Multe țări europene sunt dependente de petrolul din Rusia, iar Moscova știe acest lucru. Kremlinul folosește deseori acest avantaj în negocierile politice și pentru propriile interese. Dar nu joacă mereu curat.
Rusia este în centrul unui scandal după ce ar fi livrat în mai multe țări europene petrol contaminat. Compania Gomeltransneft a descoperit că, între 19 și 22 aprilie, în conducta Drujba, operată de gigantul Transneft, a fost pompat petrol contaminat.
În țiței s-au găsit compuși clorizi organici, care sunt utilizați în puțurile de petrol pentru curățare și majorarea producției.
„Vă rugăm să luaţi imediat toate măsurile necesare pentru evitarea eventualelor pierderi şi a altor consecinţe negative”, arată compania Gomeltransneft.
În ce țări europene a ajuns petrolul contaminat din Rusia
E greu de spus, deocamdată, dacă petrolul a fost contaminat intenționat sau nu. Cert este că mai toate marile companii producătoare de petrol din Rusia au încercat să obțină informaţii de la Transneft.
Dar, fără succes. Toate eforturile au eşuat, iar apariția acelor compuși în petrol rămâne un mister.
Evident că problema a dus la probleme de aprovizionare în Europa. După ce s-a aflat că petrolul e contaminat, rafinăriile și companiile care importau petrol rusesc au redus achizițiile. Cantitățile au scăzut cu până la un milion de barili pe zi, ceea ce înseamnă cam 10% din importurile de petrol ale Europei.
Petrolul contaminat a ajuns, însă, în Belarus, Germania, Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria. Valoarea acestuia se ridică la 2,7 miliarde de dolari.
Acum, rafinăriile și companiile care l-au cumpărat au costuri suplimentare. Ele trebuie să-l depoziteze și să-l dilueze cu țiței mai curat, un demers care presupune costuri în valoare de milioane de dolari.
„Aceasta reprezintă o problemă enormă pentru rafinăriile europene care depind de fluxurile ruseşti de gazoducte. Deşi acest eveniment pare a fi o situaţie excepţională, întâmplată o singură dată, el ridică problema necesităţii de a căuta furnizori alternativi, pentru siguranţă.”
Amrita Sen, economist