Românii care au văzut lumea, blocați în SUA din cauza pandemiei. Ce fac acum acolo și cum s-au izolat

Ionuț și Andreia Galeș sunt doi tineri români care au renunțat la confortul din România, și-au vândut apartamentul din Capitală, au achitat creditul la bancă, și au plecat să descopere lumea. Primul an l-au petrecut bucurându-se de frumusețile Asiei, după care s-au hotărât să viziteze America, așa cum puteți vedea urmărind în online proiectul lor „HaiHui în doi“. Criza provocată de pandemia de coronavirus le-a dat și lor planurile peste cap, iar acum au rămas blocați în State. Ce fac acolo și cum s-au izolat, veți afla parcurgând acest articol.

Redăm povestea tumultoasă a celor doi români

Pe 16 ianuarie aterizam în New York cu un bagaj de visuri mărețe, de experiențe pe care ne doream să le trăim și să le împărtășim cu membrii comunităților noastre de pe YouTube, Instagram, Facebook sau blog. Cu un „american dream“ bine împachetat în bagajul de mână.

Sigur, timpul a fost de partea noastră și am reușit să bifăm o serie de experiențe demne de visul american: o săptămână în New York, alta în Las Vegas, două zile în Flagstaff, Sedona, Marele Canion, Phoenix, o luna în LA, zile petrecute pe plajele din Santa Barbara, Laguna Beach, Carmel sau San Diego. Am călătorit cu autorulota și ne-am dat voie să cunoaștem America din spatele filmelor americane comerciale și am descoperit-o, culmea, cu fix două săptămâni înainte de a izbucni pandemia de COVID-19.

Ne-a prins în Morro Bay, un oraș situat pe Coasta Califoniei în care ne-am retras pentru câteva zile, cât să ne tragem sufletul și să ne pregătim călătoria către Nordul Californiei, Texas, Hawaii sau Florida. Fiind un oraș turistic, primul lucru observat a fost lipsa turiștilor. Un oraș aproape gol, în care întâlneam doar bătrâni ieșiți la o plimbare de seară sau câțiva tineri ce ne ocoleau, auzindu-ne vorbind o limbă străină, pe stradă sau la supermarket. Ne-am bucurat de oraș, de parcuri, de plajă, pentru că erau ale noastre și ale celor câtorva oameni ce nu se declarau speriați de pandemie.

Am plecat cu multă încredere către Monterey, convinși fiind că două zile ne sunt suficiente și apoi plecăm spre San Francisco. Visam să văd celebrul pod sau să fac o scurtă plimbare cu tramvaiul din lemn. Între timp, Donald Trump anunță stare de urgență în State. Rafturi goale în marile magazine Walmart și un oraș aproape pustiu… Nu găsim pe rafuri săpun, dezinfectant, hârtie igienică, produse congelate, pâine sau carne.

A două zi, măsuri noi: suntem nevoiți să așteptăm cuminți la rând, afară, până ies cinci clienți din magazin. Suntem dezinfectați pe mâini, ne este dezinfectat coșul și păstrăm distanța unul față de celălalt. Bătrâni ieșiți la cumpărături, parcă mai încrezători decât noi, glumesc cu personalul magazinului, și asta ne face să răsuflăm ușurați. Dacă ei își păstrează spiritul de glumă, noi de ce ne panicăm?

Da, panica pusese stăpânire, urmărind știrile locale – conferințele lui Trump – dar și știrile din România, Italia, Spania. Răsuflăm și mai ușurați în momentul în care ieșim pe plaja din Carmel și întâlnim o altă lume: total relaxată, ce aleargă, își plimbă câinele sau cosntruiește castele din nisip. Dacă incertitudinea cu privire la întoarcerea în țară pusese stăpânire, acesta e momenul în care luăm decizia de a rămâne în State până se liniștește situația.

Zile distanță de autoizolare, cu telecomanda în mâna, vizite scurte la supermarket și cu un schimb de mailuri între noi și Ambasada României din SUA, prin care suntem avertizați să ne întoarcem URGENT în țară. Scurt și la obiect, fără niciun suport, sprijin sau confirmare că vom ajunge cu bine și nu vom rămâne captivi în vreun aeroport din Europa. Întărim ideea că am făcut o alegere bună.

În momentele acestea, când te afli departe de casă, ai nevoie de un suport psihic. De o apartentență. Pentru sănătatea ta psihică și fizică ai nevoie de un suport emoțional. Așa a apărut în viață noastră familia de români care ne-a primit în casa lor și ne oferă, zi de zi, sprijinul moral de care avem nevoie. Știm că nu suntem singuri.

Măsurile luate aici nu sunt atât de drastice sau poate lumea e mai receptivă și respectă directivele autorităților. Da, orașe precum Los Angeles, New York sau San Francisco sunt „lockdown“, dar cu toate astea viața pare să se desfășoare într-un ritm normal. Traficul de pe autostrăzi s-a mai diminuat, dar nu cu mult. Sunt mai multe camioane decât mașini, semn că magazinele alimentare se aprovizionează constant, ceea ce e și vizibil, căci nu am mai întâlnit rafturi goale, cel puțin în zona aceasta unde ne-am retras: San Berardino. Avem voie să ieșim la magazin, farmacie, restaurante (doar pentru comandă la pachet) sau în parcurile naturale. E încurajată ideea de a te plimba prin parcrurile naturale, sigur, respectând regulile: nu în grupuri mari, păstrând distanța de 2 m între ține și necunoscuți.

În supermarket-uri, oamenii nu poartă măști și nici mănuși, dar păstrează o distanță față de tine sau te ocolesc. Ceea ce ne-a intrat și nouă în reflex. Școlile sunt închise și, unoeri, orașul îți dă senzația că te afli într-un Ghosy Town, atât de frecvente aici, în State.

În orășelul în care ne aflăm nu există niciun caz de COVID-19, însă predicțiile făcute de autorități cu privire la California sunt sumbre: mai bine de 56% din populație va contacta virusul. Și sigur, sistemul medical nu este pregătit să facă față.

Ne-a fost frică încă de la început de măsurile ce se vor lua împotriva noastră, și nu de virusul în sine. Cum ne va afecta pe noi, turiști în SUA, întreaga pandemie? Dacă se închid hotelurile, restaurantele, ce facem? Suntem dependenți de servicii, nu avem un spațiu al nostru și nici confortul dorit.

Am luat perioada aceasta ca pe una de pauză, de introspecție, de odihnă, în care ne facem timp pentru noi, pentru cei dragi și pentru momentele ce ne aduc bucurie. Și încercăm să ne păstrăm optmismul, să ne luăm informațiile din surse oficiale, să ne bucurăm mai mult de natură. Ieșim la supermarket o dată sau de două ori pe săptămână, petrecem mult timp în curte pentru că spațiul exterior este extrem de generos și distanța dintre case este foarte mare; ne comandăm mâncare și uneori, ne urcăm în mașină și coborâm într-un parc natural sau în vreo rezervație naturală situată în apropiere. Ținem legătura cu români aflați în California, New York, Florida, Texas sau Colorado și împărtășim informații, stări și emoții. Nu suntem singuri!

Planurile noastre de călătorie prin Mexic, Costa Rica, Peru, Columbia, Argentina sau Brazilia au picat. În momenutul acesta, nu avem niciun plan pentru viitorul apropiat și rămânem în State până în momentul în care situația se va liniști.