Profilul psihologic al lui Vladimir Putin, conturat de un specialist român: „Narcisism malign, psihopatic, degenerativ”

Profilul psihologic al lui Vladimir Putin, conturat de un specialist român: „Narcisism malign, psihopatic, degenerativ”
Ce spune despre liderul rus

Gabriel Diaconu este un psihiatru român care a conturat profilul psihologic al președintelui rus Vladimir Putin. Mulți analiști politici s-au întrebat ce îl determină pe liderul de la Kremlin să ia decizii nimicitoare pentru mii de oameni nevinovați și ce îl îndeamnă în răspunsuri atât de vehemente și ireversibile. Medicul a povestit copilăria și adolescența liderului rus. 

Cum este, de fapt, liderul de la Kremlin

Acesta a notat că avea un temperament ieșit din comun, încă din anii copilăriei. Nici în perioada studenției nu era tocmai un tânăr normal. Extrem de introvertit, timid în relațiile cu femei și cu reacții disproporționate, Vladimir Putin a ajuns să fie considerat astăzi, pe bună dreptate, un tiran. 

„În majoritatea interviurilor cu Oliver Stone Putin reiese drept un megaloman de cartier care-i arată regizorului faimos american, din nou și din nou, opulența pe care a reușit să o redea ”poporului rus”, mai exact sieși și curtierilor cu care s-a înconjurat. Totul este supra-dimensionat, totul grandios, totul reminiscent vremurilor țariste. 

Arată narcisismul malign, psihopatic, degenerativ. 

Ostrovski povestește despre Putin președintele cum, încă de la venirea ”la tron”, a dorit să controleze imaginea pe care o proiectează, dar și dependența de ecran, de televizor, de supunerea totală, admirativă, a rușilor pentru personajul pe care-l proiectează pe sticlă. 

Și totuși prima ieșire la rampă a viitorului dictator este când se scufundă submarinul Kursk. În perioada respectivă Putin era în vacanță la Soci. 

Spune Iuri Trifonov: ”fiecare persoană poartă pe sine o reflexie a istoriei. Pe unii strălucește o lumină înfricoșătoare, fierbinte, pe alții e călduță, aproape invizibilă, dar e acolo, pentru toți. Istoria e un rug înfricoșător, imens, în care fiecare ne aruncăm vreascurile”

Vreme de patru zile, președintele Rusiei nu a spus absolut nimic. Nu a făcut absolut nimic. Veșnic subserviente, serviciile secrete rusești au încercat să mușamalizeze catastrofa, au refuzat ajutorul oferit de alte țări, și i-au lăsat practic pe marinarii prinși în carena lui Kursk să moară, asfixiați”, scrie medicul.

Invadarea Ucrainei, „o revărsare narcisică de furie”

El continuă și spune că invadarea Ucrainei nu are, de fapt, nicio legătură cu ceea ce își dorește Rusia, ci doar un spectacol pus în scenă de liderul de la Kremlin, „o revărsare narcisică de furie”.

„Cotropirea Ucrainei n-are nimic a face nici cu pretențiile Rusiei, nici cu istoria ei, nici cu drepturile ori vătămarea pe care crede c-a suferit-o. Cotropirea Ucrainei e spectacolul macabru pus în scenă de un om a cărui istorie proprie se confundă cu prezentul, sub ochii lumii.

O revărsare narcisică de furie, violență, infantilism încât, deodată, boțul ăsta de carne care e omul să se alăture ”sfinților”, ”părinților”.

E căutarea – încă – a acelor părinți pe care Volodia nu i-a avut niciodată. E căutarea prietenilor pe care stângaciul Vladimir nu i-a putut avea decât prin opresiune, control și intimidare.

E căutarea iubirii femeii care, de fapt, l-a respins mereu pentru inadecvarea pe care o aducea în relație. E juisarea pe care o descrie Jacques Lacan”, a scris Gabriel Diaconu pe Facebook.