Prima plajă amenajată de pe litoralul românesc. Ce se află astăzi în acele locuri și cum a luptat Anghel Saligny să o salveze

de: Daoud Andra
05 08. 2024

Litoralul românesc atrage anual sute de mii de turiști, însă puțini știu care au fost primele stațiuni sau unde se afla prima plajă amenajată de la malul Mării Negre. Se întâmpla în urmă cu mai bine de un secol, iar Anghel Saligny a avut un rol esențial.

Prima plajă de la malul mării

Zonele de la malul mării au prezentat dintotdeauna interes, atât din punct de vedere istoric, cât și comercial. Rolul lor turistic a început să fie exploatat mult mai târziu, iar prima plajă amenajată pe litoralul românesc al Mării Negre a apărut în urmă cu mai bine de un secol.

Prima plajă a fost amenajată aproape de orașul Constanța, la finalul secolului al XIX-lea. În anul 1887 apare prima bucată de plajă amenajată în scop turistic, în zona Bisericii Armenești. Peste câțiva ani sunt amenajate alte două plaje, în zona portului.

În 1890 deja era cunoscută plaja ”La Vii”, unde se aflau și un parc și un restaurant. La începutul anilor 1900, inginerul Anghel Saligny a început să construiască un dig care să oprească migrația nisipului și, astfel, să salveze plaja existentă și să poată amenaja și altele, pe o suprafață mai mare. În anul 1906 se deschideau băile moderne de la Constanța, unde oamenii puteau beneficia de calitățile nămolului adus de la Techirghiol.

Plaja de la Constanța, în urmă cu un secol

Prima stațiune de la malul mării

După amenajarea plajelor din orașul Constanța, interesul s-a mutat puțin mai la nord. Astfel, prima stațiune amenajată la Marea Neagră a fost Mamaia. Primarul de la acea vreme, Ion Bănescu, decide să amenajeze porțiunea de nisip situată între lacul Siutghiol și mare.

El a concesionat 192 de hectare, iar în august 1906 a fost inaugurată prima plajă amenajată din Mamaia. După unele legende, denumirea stațiunii provine de la o femeie în vârstă, cunoscută pentru bunătatea ei. După alte surse, locul era un sat dobrogean locuit de pescari greci și lipoveni, oieri și crescători de cai, de origine tătară. Denumirea ar proveni de la cel care deținea locul pe vremea stăpânirii turcești, un tătar pe nume Mamai.

Ulterior, stațiunea a continuat să se modernizeze și să se extindă, atât spre nord, cât și spre sud. Pe parcurs au apărut și celelalte stațiuni, din sudul litoralului, iar zona de la malul Mării Negre a cunoscut o expansiune mai ales în perioada interbelică, atunci când litoralul românesc se întindea pe 412 km, comparativ cu 245, cât are în prezent. Atunci cuprindea și zone care astăzi aparțin Ucrainei și Bulgariei.