Personajul malefic de la Casa Regală a României. A organizat nunta, dar și înmormântarea Regelui Carol al II-lea

Ai auzit de personajul malefic de la Casa Regală a României? Acesta a fost omul care a organizat atât nunta, cât și înmormântarea Regelui Carol al II-lea. Nu se cunosc prea multe lucruri despre el, dar știm că a fost unul dintre apropiații Regelui Carol al II-lea. Chiar dacă l-a ajutat mult pe acesta, el rămâne un personaj malefic și se spunea despre el că este cel care îl influența negativ pe Rege. 

Personajul malefic de la Casa Regală a României

Este vorba despre Ernest Urdăreanu (1897-1985), care a fost ministru al Curții în timpul domniei regelui Carol al II-lea al României (1930-1940). 

Ca cel mai apropiat confident al regelui, Urdăreanu a fost, alături de Elena Lupescu, amanta regelui, al treilea membru al triumviratului care a deținut practic toată puterea în stat în anii treizeci ai secolului trecut. 

Se presupune că a fost, după Rege, cel mai puternic și cel mai detestat om din România. În urma abdicării Regelui în 1940, Urdăreanu a părăsit țara împreună cu acesta și cu Elena Lupescu pentru a cere azil și a rămas cu ei pentru tot restul vieții.

Cine a fost Ernest Urdăreanu

Se cunosc puține lucruri despre primii ani de viață ai lui Ernest Urdăreanu, personajul malefic de la Casa Regală a României. A avut doi frați – unul inginer și unul om de afaceri. Tatăl său a fost căpitan de armată. Urdăreanu a primit, de asemenea, pregătire militară. A fost șofer de mașină priceput și interesat de sporturile cu motor. În 1928 și 1929 a câștigat primul și al doilea Raliu de la San Remo, pe mașini Fiat.

Inițial ofițer de cavalerie la Craiova, Urdăreanu a intrat în 1931 în serviciul regelui ca ajutor de palat, susținut de ministrul României la Londra, Nicolae Titulescu, care i-ar fi fost rudă. 

A devenit apoi șef al garajului palatului și șoferul obișnuit al Elenei Lupescu. În 1933 a fost numit secretar particular al regelui, în urma unui conflict între rege și Constantin „Puiu” Dimitrescu, care fusese secretarul regelui încă din timpul azilului lor în Franța, la sfârșitul anilor ’20. 

În 1936, Urdăreanu a fost promovat la rangul de vicemareșal al palatului, iar un an mai târziu, mareșal al palatului, adică șef al casei regale.

Șef al Casei Regale

Urdăreanu făcea parte din așa-numita camarilă din jurul regelui, care era formată din amanta regelui, Elena („Magda”) Lupescu, bogații industriași Nicolae Malaxa, Max Auschnitt și Aristide Blank, Marthe Bibesco și alții. 

Această camarilă, parțial evreiască (Auschnitt, Blank și Lupescu), a atras multă ură în România din cauza stilului de viață decadent și a corupției lor.

Urdăreanu își datora poziția sa puternică nu unor abilități sau capacități speciale, ci încrederii nelimitate a regelui și a Elenei Lupescu. 

Contemporanii l-au numit șiret, viclean, șmecher și corupt. La palat, el decidea cine avea acces la rege și în ce scopuri. Se pretindea că persoanele care doreau să vorbească cu Regele trebuiau mai întâi să îl plătească pe Urdăreanu pentru a avea acces. 

Urdăreanu avea, de asemenea, un vot decisiv în ceea ce privește numirile politice. El s-ar fi lăudat că el, de fapt, controlează România. De asemenea, au existat zvonuri că Urdăreanu și Lupescu erau amanți.

Urdăreanu nu a fost doar un consilier influent al regelui, din 1938 până la sfârșitul domniei, la 6 septembrie 1940, el a fost, în calitate de ministru al Curții, reprezentantul regelui în guvern. În această calitate a fost membru al Consiliului de Coroană, care lua decizii în momentele de criză gravă – de exemplu, cedarea forțată a Basarabiei și Transilvaniei în iunie și august 1940. 

Urdăreanu și cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică

Potrivit jurnalului regelui Carol al II-lea, Urdăreanu a votat, la 28 iunie 1940, în Consiliul de Coroană, împotriva cedării Basarabiei către Uniunea Sovietică, fără îndoială la ordinul regelui.

În 1938, Urdăreanu i-a însoțit pe Regele Carol și pe Principele Moștenitor Mihai în vizita de stat în Marea Britanie, iar apoi în vizita la Guvernul francez la Paris și la Adolf Hitler la Berchtesgaden, deși Urdăreanu nu a fost primit de Hitler. 

Urdăreanu a servit cu regularitate la rezolvarea unor sarcini dificile pentru Rege. La începutul anului 1940, Urdăreanu a acționat și ca reprezentant al regelui pentru a ajunge la o înțelegere cu Garda de Fier.

În calitate de om al regelui, Urdăreanu a avut loc în consiliul de administrație a numeroase companii în care Carol al II-lea avea interese financiare. 

Se crede că Urdăreanu îl ajuta pe Rege să transfere sume mari de bani din țară și în bănci străine și că, în acest proces, nu și-a neglijat propriul beneficiu financiar.

Personajul malefic de la Casa Regală a României și abdicarea Regelui

Când Regele Carol și Elena Lupescu au fost nevoiți să părăsească țara după abdicarea regelui, la 6 septembrie 1940, Urdăreanu i-a însoțit în fuga lor aventuroasă din țară, când trenul regal a fost hăituit și împușcat de membri ai Gărzii de Fier fasciste. 

Au plecat mai întâi în Elveția și apoi în Spania, unde au stat la Barcelona, Madrid și Sevilla. Din cauza presiunilor constante din partea guvernului german și român pentru extrădarea lui Lupescu și Urdăreanu, din cauza suspiciunilor de infracțiuni și corupție, în martie 1941 Urdăreanu a organizat fuga lor în Portugalia.

A organizat nunta și înmormântarea lui Carol al II-lea

După o scurtă ședere în Portugalia, Carol, Lupescu și Urdăreanu au căutat azil mai departe, mai întâi în Cuba, apoi în Mexic și Brazilia. Burlac de multă vreme, Urdăreanu însuși s-a căsătorit în 1944 în Mexic cu Monique Cook, în vârstă de 18 ani. El a organizat în 1947 în Brazilia căsătoria Regelui Carol cu Elena Lupescu.

În 1949, toți patru s-au întors în Portugalia.

După moartea neașteptată a Regelui Carol, în 1953, Urdăreanu a organizat funeraliile la Lisabona, la care nu a participat fostul Rege Mihai, în parte pentru că acesta din urmă nu a vrut să se întâlnească cu Lupescu și Urdăreanu.

 Mihai îl numea pe Urdăreanu “Murdăreanu”. După moartea regelui Carol al II-lea, Urdăreanu și soția sa au rămas cu Lupescu până la moartea acesteia, în 1977. Ulterior, Urdăreanu a murit în Portugalia, în 1985, la vârsta de 88 de ani.