Originea lunii ianuarie. De unde vine numele și care este semnificația

Te-ai întrebat vreodată de unde vine denumirea lunii ianuarie, prima dintre cele 12 luni ale anului? Poate că știi deja că denumirea lunilor anului provine din limba latină, dar care este povestea și adevărata semnificație a cuvintelor știi? Dacă răspunsul e nu, nicio problemă. Îți spunem noi în rândurile de mai jos de unde vine, de dapt, numele lui ianuarie și ce simbolostică are.

Originea lunii ianuarie

Una dintre cele mai vechi zeități ale mitologiei romane este Janus bifrons (Janus cel cu două frunţi/cu două feţe), sărbătorit pe 1 ianuarie. Denumirea se trage de la faptul că zeitatea avea două fețe, una cu care privea în spate și una cu care privea spre viitor/în față.

În viața pământească, el a fost rege în Latium, iar după moartea sa a fost divinizat ca protector al Romei, cetate pe care a salvat-o în timpul invaziei sabinilor atunci când, din dorința de a se răzbuna, aceștia au atacat zidurile Capitoliului.

Regele Janus/Ianus a făcut ca în fața sabinilor să țâșnească un șuvoi de apă fierbinte, cei din urmă fiind nevoiți să se retragă. Tot Janus i-a învățat evlavia și purtarea morală pe supușii săi.

În onoarea regelui, Numa Pompilius, cel care i-a urmat lui Romulus, a ridicat un templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit, iar cealaltă spre apus. Porțile erau deschise în timp de război, pentru ca zeul să le poată veni în ajutor romanilor. În vreme de pace, porțile erau închise, potrivit vintagenews.com.

Acesta este motivul pentru care romanii credeau că luna ianuarie a fost adăugată de Pompilius în calendar, asociere întărită de construcţia a 12 altare, câte unul pentru fiecare lună în parte, în templul dedicat zeității.

Citește și: Știi de unde provine numele tău de familie? Află aici ce înseamnă, de fapt, semnificația lui

De unde vine numele și care este semnificația

Numele Janus ar proveni din verbul latin „eo/iens” (a merge/mergând), întrucât era considerat şi un zeu al riturilor de trecere. Cel care a consemnat o mărturisire despre Janus bifrons a fost Cicero.

„Eu sunt Janus/Ianus, veghez la porţile cerului, Jupiter nu poate nici să iasă, nici să intre fără mine, de aceea mă numesc Janus/Ianus“.

Zeul era invocat de romani nu numai în luna ianuarie, ci și la fiecare început de lună, de Calende, numele primei zile a fiecărei luni. Horaţiu, preotul latin care a trăit în secolul I i.Hr., îl pomeneşte pe Janus bifrons ca însoţitor al zeiței Mater Matuta, divinitate a zorilor şi a aurorei. Din acest motiv, mai târziu, istoricul civilizaţiilor, Georges Dumezil, îl interpretează pe Janus ca pe o divinitate solară: „Trezindu-se, Janus deschide ziua, culcându-se, o închide“.

În calendarul roman, luna ianuarie a fost introdusă în jurul anului 700 i.Hr., iar în ţările creştine la începutul anului 1582, când a fost adoptat calendarul gregorian.

Diana Spencer, lector superior la Universitatea din Birmingham, Anglia, spunea că numele lui Janus „este asociat cu privirea atât înainte, cât și înapoi“.