O româncă a fost martora unui gest minunat într-un magazin Lidl: ‘Am ieșit în lacrimi`
Un gest făcut de un bărbat a lăsat-o pe o femeie cu ochii în lacrimi. Tânăra se afla la un magazin Lidl, când trei tineri din Africa au avut nevoie de ajutor. Acesta nu a ezitat să-i ajute. Ce gest a făcut bărbatul și ce a emoționat-o pe tânără? Rucsandra Pop a povestit totul pe rețelele de socializare.
Româncă impresionată de gestul unui bărbat
Într-o postare pe Facebook, tânăra relatează că a mers la noul magazin Lidl, situat la capătul Rahovei. Odată ajunsă acolo, Rucsandra Pop a observat trei băieți veniți din Africa care-și făceau cumpărăturile. Curiozitatea a făcut-o să se uite în coșul lor.
„M-am dus la Lidl să cumpăr de-ale gurii. Chiar în capătul Rahovei, unde blocurile au crescut ca ciupercile, s-a deschis de curând un magazin mare. Cum am intrat în magazin am remarcat 3 băieți tineri, veniți din Africa m-am gândit eu după cum arătau, care își făceau cumpărăturile.
În timp ce-mi făceam cumpărăturile, mă mai uitam și a ei să văd ce târguiesc. Îmi place să mă uit în coșurile oamenilor și să-mi imaginez ce mănâncă și cum trăiesc. Acest mic act de spionaj e unul din puținele lucruri care mă bucură într-un supermarket, locul de unde de obicei vreau să ies cât mai repede. ”, scrie ea.
Cum a devenit un bărbat erou pentru câteva momente
Când și-a terminat cumpărăturile, tânăra a mers la casa de marcat ca să le plătească. Acolo, a avut surpriza de a-i întâlni pe tinerii din Africa dar și pe un bărbat, în vârstă de 50 de ani. În primă fază, românca a avut tendința de a-l judeca. Însă, nu a durat mult iar aceasta și-a schimbat părerea despre el.
„M-a rugat să mă uit pe un pachet și să îi spun dacă e unt sau drojdie. Cum ținea pachetul în mâna tăbăcită de muncă îi vedeam unghia de la degetul mic crescută. În mod normal, mâna aia și felul în care arăta m-ar fi făcut să îl resping pe omul ăla. Dar avea ceva blând și firesc în felul în care îmi vorbise, ceva care m-a invitat în lumea lui și m-a făcut să mă întreb ce face cu atâta drojdie.”
Gestul emoționant făcut de bărbat
În tot acest timp, tinerii încercau să se lămurească care este suma pe care ar trebui să o plătească. Tânăra relatează că uitându-se la ei și-a amintit de o experiență asemănătoare, prin care a trecut și ea în anii de studenție. La un moment dat, aceștia i-au dat suma de bani casieriței. După ce i-a numărat, casierița a observat că suma nu este completă și mai trebuie 5 lei. Pentru a rezolva situația, tânăra s-a oferit să joace rolul unui translator. Pentru a remedia situația, tinerii au decis să înapoieze o cutie cu detergent. Însă, omul aflat în spatele Rucsandrei s-a oferit să o plătească.
„Ajunși la casă, băieții scoseseră toți trei niște teancuri groase de bani din buzunare și încercau să se socotească. Felul cum se uitau la bancnote și cum le puneau împreună cu o oarecare mirare mi-a amintit de mine, tânără, săracă, proaspăt ajunsă într-o țară străină unde urma să petrec un an, încercând să învăț limbajele secrete ale acelui loc. M-am întrebat cum o fi să ajungi pe un continent nou, să ai altă culoare de piele, să muncești pe rupte ca să-ți acoperi traiul zilnic și ca – cel mai probabil – să trimiți și bani acasă.
Omul cu drojdia din spatele meu a spus cu o voce calmă: „Plătesc eu, doamnă” și a scos din buzunar 5 lei. Băieții au mulțumit cu un zâmbet mare pe fețe, nu cu umilință. Au mulțumit de parcă era cel mai normal lucru din lume. Și chiar era.
Cât se făcea tranzacția i-am întrebat pe băieți de unde sunt și mi-au zis că-s din Etiopia. Apoi m-a întors și i-am mulțumit și eu domnului care plătise. „N-ați văzut cum își numărau banii”, mi-a spus el. „Când am, ajut tot timpul”, mi-a zis el și mi-a venit să-l îmbrățișez, pentru că gestul lui de bunătate venise atât de firesc. Ceva îmi spunea că omul ăla știa cum e să n-ai și că mai știe cum e să se uite lumea la tine că ești altfel. Pentru câteva secunde o făcusem și eu.”, mai scrie ea.
”Am ieșit din magazin cu ochii băltind de lacrimi”
Când a ieșit din magazin, tânăra avea ochii în lacrimi. Gestul făcut de omul din spatele ei a emoționat-o pe aceasta. În doar câteva minute, Rucsandra a învățat o lecție importantă,
”Când am ieșit din magazin cu ochii băltind de lacrimi, băieții își încărcau cumpărăturile în cutiile de glovo prinse de biciclete. Mi-au zâmbit și mi-au mulțumit. Le-am spus că eu n-am făcut nimic. Omul meu, omul cu drojdia, făcuse tot.
Făcuse ca pentru câteva secunde lumea să se învârtă mai încet și cu mai multă blândețe în jurul nostru al tuturor. Și i-am mulțumit în sinea mea că m-a întrebat de drojdie, pentru că altfel nu l-aș fi văzut și toată această bunătate nu ar fi trecut prin mine, ci pe lângă mine și poate n-aș fi înțeles nimic.”, încheie Rucsandra Pop