Nicolae și Elena Ceaușescu, proiect incredibil construit în patru ani. Stația de metrou unică în România
În perioada în care în România se construia masiv, în 1977 Ceaușescu a dat undă verde unui proiect ambițios la vremea aceea pentru întreaga Europă de Est. Construirea într-un timp record a infrastructurii liniilor de metrou, așa cum le știm astăzi. Printre multele legende care au circulat la vremea respectivă, s-a numărat și cea a uneia dintre cele mai spectaculoase stații de metrou, stația Titan.
Nicolae și Elena Ceaușescu, proiect incredibil construit în patru ani
Istoria arhitectonică a stației de metrou Titan este una, pe cât de spectaculoasă, pe atât de ineditî,mai ales dacă ne referim la modul cum a fost construită. Ce sare, evident, în ochi prima dată când intri in stație, este lipsa pilonilor de susținere, ca în cazul majorității celorlalte stații de metrou din București.
„A fost o ambiţie care s-a transmis de jos în sus. După ce s-a hotărât amplasamentul staţiei interveneau inginerii, tehnologii şi arhitecţii. Arhitecţii au fost cei care «au împins» lucrarea spre boltă. Nu s-a opus nimeni. Norocul nostru a fost că aveam pe cineva bun la perspective şi a desenat staţia cu reflexe în pardoseală şi oameni pe peron. Planşa care a ieşit a fost fenomenală”, explică arhitectul Gheorghe Beznilă, care a făcut parte din echipa de proiectanţi a Magistralei 1 de metrou.
https://www.youtube.com/watch?v=YktCNE32ZHI
Din aceeași echipă din care a făcut parte și Gheorghe Beznilă au mai făcut parte și ingineri şi alți arhitecţi recrutaţi din toate companiile statului de profil ale acelei perioade. Modul în care s-a lucrat la staţia Titan a presupus o tehnică revoluţionară inventată de specialiștii români ai momentului. Construcția stației a început în 1977, dar nu înainte de reuși să convingă cuplul prezidențial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de necesitatea acestui tip de proiect.
„Staţia a fost foarte bine amplasată şi uşor de executat. Nu a încurcat pe nimeni pentru că este sub parc. A fost un experiment. Metoda îngheţării solului nu se mai aplicase nicăieri în România. Pentru că era la stadiul de pionierat ne-au fost asigurate toate cele necesare. Execuţia a fost rapidă. La Titan am apucat cea mai impresionantă scena pe care am văzut-o în viaţa mea la metrou: schela tavanului. Era pur şi simplu o catedrală! ”, mai spune arhitectul.
Stația de metrou unică în România
„Accesele pietonale au fost bine gândite acolo însă n-au fost realizate în totalitate. În momentul de faţă noi avem proiectat un acces peste linia de tramvai, de pe strada Liviu Rebreanu. Acolo trebuia să fie un acces şi se rezolvau probleme cu traficul în zonă. Tocmai din aceste motive arhitecţii nu au avut voie să includă în proiect scări rulante. Lucrarea a fost executată în baza unei politici de săraci.
La mulți ani frumoși, sănătoși, plini de iubire și realizări pe toate planurile!
Nu am avut cum să punem escalatoare. Luasem câteva bune de la cehi dar nu ni s-a dat voie, ca arhitecţi, să le includem în toate proiectele. Era stabilit ca până la o adâncime de 3,5 m să nu se pună escalatoare. Poiectul în sine a plăcut cuplului dictatorial am putut să ne punem în practică viziunea. Toţi proiectanţii trebuiau să facă în aşa fel încât să reducă volumul construit în subteran. Aici nu s-a făcut economie. Toate spaţiile tehnologice sunt băgate sub parc, lângă staţie”, conchide arhitectul Gheorghe Beznilă.
La inaugurare, staţia Titan a făcut parte din cel de-al doilea tronson al Magistralei 1 de metrou. Acesta a fost deschis, după 4 ani delucru, în decembrie 1981 şi a continuat drumul spre est spre cele două tronsoane care aveau lungimea de 17,5 km. Numărul staţiilor crescuse la 12, nou inaugurate fiind: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan, Titan, Muncii şi Republica.