Motivul pentru care Elvira Deatcu nu a vrut să se mute din România: “Ar fi fost extrem de complicat să exist acolo” EXCLUSIV VIDEO

Elvira Deatcu și-a făcut debutul în lumina reflectoarelor în primul an de liceu, când regizorul Geo Saizescu venise la liceul pedagogic să caute adolescenți pentru un serial, iar ea era la o repetiție cu corul. Așa a ajuns să fie distribuită într-un rol principal și să fie plăcut impresionată de experiența trăită, care a determinat-o ulterior să dea la UNATC și să își urmeze cu dăruire și pasiune acest drum.

În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, actrița ne-a povestit despre copilăria ei la bunici, unde făcea pozne, dar și unde ajuta la diverse treburi, despre cel mai trist turneu pe care l-a avut la New York, fix în perioada atentatelor din 2001, dar și de ce nu a luat niciodată în calcul să se stabilească în altă țară.

Elvira Deatcu este una dintre cele mai apreciate actrițe de la noi, care poate fi văzută din toamnă, în spectacolele de teatru de la Odeon, dar și pe micul ecran, în noul sezon din Clanul, care va începe la Pro TV. În copilărie, nimic din comportamentul ei nu trăda faptul că va face carieră în actorie, talentul său fiind descoperit de Geo Saizescu în perioada liceului.

Playtech Știri: Cum a fost copilăria ta?

Elvira Deatcu: Am amintiri foarte frumoase din copilăria mea și pentru faptul că ambele perechi de bunici erau din sat și o bună parte din vacanțe și de iarnă și de vară le petreceam ori la Bistrița, ori la Târgu Jiu, ori în ambele locuri.

Am amintiri foarte faine, deși am prins o perioadă destul de importantă din copilărie pe vremea aia, dar noi eram protejați, la noi nu ajungea urâtul, copilăria a avut grijă să ne salveze.

Elvira Deatcu: “Participam la aceste munci, adică nu mergeam numai la tolăneală”

Erai așa o fetiță năzdrăvană?

Da. Bunicile ne puneau la muncă, eu am mers la cules de cartofi, am mers la strâns de fân. Doamne ferește cât e de greu, am mers la cules de poame… Poamele la Bistrița sunt prunele, pentru că ai mei bunici aveau o livadă și noi participam la aceste munci, adică nu mergeam numai la tolăneală.

Am fost destul de băiețoasă, am avut multe coate, picioare, metatarsiene rupte de-a lungul timpului, cucuie, cusută în cap, rasă, de toate, am făcut multe nefăcute.

Deci te pregăteai cumva de atunci pentru roluri, că și actorii apelează la tot felul de schimbări de look…

Nu, nu aveam niciun gând în sensul acesta în copilărie. Cred că amintirile alea de la țară mi-au bandajat mie sufletul pentru ce urma să vină, că viața vine și cu lucruri mai puțin plăcute.

Elvira Deatcu: “Perioada aia de New York și de America a fost tristă”

Ce amintiri ai din turnee?

Cel mai trist a fost cel făcut în America. Am ajuns la New York pe 10 septembrie și pe 11 septembrie s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu turnurile și noi eram acolo la New York cu trupa Odeonului. A fost un turneu trist, deși ne-am dus cu un spectacol minunat făcut de Gelu Colceag.

Lumea nu mai avea chef să vină la teatru și a fost așa… Am stat 3 săptămâni. E adevărat că am jucat și în Canada unde era liniște și bine, dar perioada aia de New York și de America a fost tristă.

Te-a tentat vreodată să te stabilești în America sau în altă țară?

Niciodată. Nu am avut niciodată acest gând, probabil și din pricina profesiei sau datorită profesiei, nici nu știu cum să zic, pentru că ar fi fost extrem de complicat să exist acolo din cauza barajului ăsta al limbii. Eu am nevoie de prietenii mei, nu, pentru mine nu a fost o opțiune niciodată.

Video: Daniel Bălan