Misterele camionului gigant în care Nicolae Ceaușescu a băgat bani grei. Doar un cauciuc costa 10.000 de dolari

Care este misterul din spatele camionului gigant? Nicolae Ceaușescu a cheltuit sume grele pe plăcerea lui vinovată. Un singur cauciuc l-a costat atunci 10.000 de dolari.

Misterul din spatele camionului gigant în care Ceaușescu a băgat bani grei

Super camioanele românești care au fost produse la finele anilor ’80 aveau o tehnologie de care se folosesc în prezent mașinile hibride Toyota. Ceaușescu avea multe plăceri vinovate, iar printre acestea se afla un camion enorm. De acesta se folosea atunci când transporta încărcături imense. Cu un singur transport, putea duce peste 120 de tone. În anul 1988, camionul era botezat „DAC 120 DE”. Avea diametrul roților de 3,2 metri cu o lățime cât șoseaua și cântărea 90 de tone cu bena goală.

Înălțimea lui era de 5,4 metri, ajungând până la etajele unui și doi ale unui bloc. Printre circuitele electrice de care dispunea camionul gigant se numărau și 1.200 volți debitați de un generator diesel-electric, alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. „Erau pneuri speciale, fără cameră, care trebuiau să țină cel puțin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo-excavator intra accidental cu cupa în el”, susține Adian Novac, inginer și unul din proiectanții camionului.

„Ca să ajungi la cabină, urcai trece ca și cum ai fi urcat la etajul întâi”

„Erau prevăzute cu două pedale de frână: una de securitate, pentru blocarea completă a roților și o frână dinamică bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roți deveneau generatoare de curent, însă spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin niște rezistente electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer. Ca să poți ajunge la cabină, amplasată la înălțimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustradă și urcai treptele ca și cum ai fi urcat la etajul întâi”
Adrian Novac