Mircea Dinescu, împietrit de durere. Soția lui a murit la doar 58 de ani. De ce boală suferea

Mircea Dinescu este împietrit de durere, după ce soția sa, Mașa, a murit! Vestea cutremurătoare a venit marți, pe 29 noiembrie 2019, iar din păcate femeia suferea de o boală foarte gravă, care a răpus-o, la vârsta de doar 58 de ani.

Mircea Dinescu, împietrit de durere. Soția lui a murit

Soția lui Mircea Dinescu a murit în noaptea de luni spre marți, având vârsta de 58 de ani. Mașa Dinescu suferea de o afecțiune foarte gravă, ce pare că a răpus-o la această vârstă. Familia poetului Mircea Dinescu este răpusă de durere și vestea tragică a fost confirmată de către apropiații acestora. În plus, Mașa suferea de o afecțiune cât se poate de gravă, care a făcut-o să se retragă, în ultimii ani, din viața publică, notează cancan.ro.

Începând cu anul 2010, Mașa era gazda de la Divan Film Festival, odată cu înființarea acestui festival de film, care se desfășura anual la Cetate. Este locul în care familia scriitorului deține un conac, pe malul Dunării.

Cine a fost Mașa Dinescu?

Mașa Dinescu a fost o traducătoare de literatură și dramaturgie rusă celebră de la noi. Soția lui Mircea Dinescu provenea dintr-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind profesor de literatură rusă, specializat în Dostoievski. Pe când mama Mașei Dinescu a fost o autoare de cărți despre Mihai Eminescu, Pușkin și Lermontov.

Povestea de dragoste dintre Mașa și Mircea Dinescu nu este una atât de cunoscută, însă surse din cadrul familiei lor au precizat că între ei a fost o iubire foarte puternică. Mai mult, scriitorul și-a cunsocut soția în jurul vârstei de 30 de ani, fiind o diferență de vârstă de 11 ani, între Mircea Dinescu și Mașa. Din căsnicia lor au rezultat doi copii, Irina și Andrei

„Împlinisem 30 de ani, iar ea abia termina liceul. E o diferenţă de 11 ani între noi. A fost fascinaţie reciprocă: ea, mult mai timidă şi mai cuminte decât mine, o fată graţioasă, care cânta la pian, făcuse balet şi voia să dea la Arhitectură. Eu: un derbedeu, lumpenproletarul trecut bine prin lu­me, ca un vas scuturat de multe furtuni. Eram obosit şi vo­iam să trag la o lagună. Am găsit în ea un port liniştit”, mărturisea scriitorul, în trecut.