Meseria pe care a avut-o Rică Răducanu înainte să ajungă fotbalist. A povestit totul fără jenă EXCLUSIV

Rică Răducanu, fosta mare glorie fotbalistică a Giuleștiului de acum cinci decenii, e de părere că a avut mare noroc în viață. Și asta chiar dacă a trebuit să lucreze mai bine de doi ani în fabrică, pentru a-și câștiga existența. „Am avut două mame și doi tați. Am supt de la mai multe țâțe. Soarta mea, de băiat de la țară”, deschide el seria confesiunilor pentru PLAYTECH ȘTIRI în nota sa personală.

Amintiri de neuitat din vremea uceniciei

El a povestit ce amintiri are din vremea în care era ucenic în diverse fabrici bucureștene.

„Scoatem calapoade de la pantofi pe bandă . Lucram la linia tehnologică, căci pe vremea aia nu ștaim că o să ajung fotbalist. De acolo am căpătat forța pe care am avut-o în mâini, de la calapoade. Eu făceam skandeberg cu ceilalți colegi. Aveam o vână, mamă, mamă! Când am început să iau mingea într-o mână și s-o învârt, făcând tot felul de șmecherii, nea Tinel, antrenorul, mi-a transmis că mă omoară dacă mai făceam d-alea. Pentru mine mingea de fotbal era mic copil pe lângă calapoadele alea”, își reamintește el începuturile.

De la calapoadele pantofilor și-a dezvoltat viteza de reacție

Face haz de necaz și astăzi de acea perioadă:

„Trebuia să fiu atent în povestea cu caloapedele, fiindcă banda nu se oprea. Lucram manual, căpătasem și dexteritatea și viteză, dar mai rupeam din ele, ce să faci! Nu trebuia ratat niciun pantof care ajungea pe bandă! Mai târziu, un inginer șef care mă iubea și care mi-a spus Tamango m-a avansat. A venit la mine și mi-a zis ceva de genul „Tamango, fii atent aici că te scot de pe bandă”. Eu, ce-i drept, tot mai rupeam pantofi p-acolo. Și m-a scos de acolo, fiindcă oricum trebuia să merg la fotbal și m-a făcut inginerul acela electrician de întreținere”.

Oricât ar părea de bizar, Rică Răducanu susține că a încercat multe meserii în anii de ucenicie.

„Am terminat școala profesională de construcții, la zidărie. Apoi am făcut șase luni obligatoriu zidărie. Am făcut niște blocuri care stau în picioare și acum. Asta înseamnă că am lucrat frumos! Apoi, la 16 sau 17 ani m-am angajat. Așa s-a făcut că am lucrat la calapoade un an, și pe urmă ca electrician de întreținere. Eram în secția mașinilor de cusut și umblam cu becul după mine, ca să verific tensiunea. Eeee, cine mai era ca mine! Am încercat multe meserii!”, se amuză el și astăzi pe tema asta.

Te-ar putea interesa și: Rică Răducanu, poveste haioasă din perioada în care a jucat fotbal. „Păturică a intrat pe teren și a șutat în minge”. Cât a costat „afacerea”

Rică a fost și boxer de categoria grea

Diversitatea din câmpul profesional s-a mutat și în plan sportiv. Fiindcă Rică Răducanu și-a încercat șansa și în alte ramuri sportive, nu doar în lumea fotbalului.

„Am încercat și boxul, handbalul și voleiul. Dar am fost și la rugby, unde am jucat și la naționala de tineret, fiind legitimat la Metalul București. Până să mă fac fotbalist m-am înscris la box și mă băteam prin cartier. Eram la categoria grea, căci de când mă știu am fost mare.

Cea de a doua mamă, care m-a crescut la București și care lucra la Pasteur, m-a trimis la box. Nu am stat prea mult, dar tot am avut parte de un meci. Ăia nu aveau om la categorie grea și am avut și aici noroc. Meciul l-am avut cu cineva de la Semănătoarea. Ăla a început în forță, făcea figuri pe ring. Și-i spun antrenorului: „ce mă fac mă tată, că mă ia ăsta într-o serie!”. La care el îmi spune „Fii fără grijă! Că ăsta crede că o câștige lejer!”.

A început ăla în forță, mi-a tras vreo două pe nas. Mi-a dat sângele și m-a enervat. Și l-am luat la pumni. Nu m-am mai lăsat până nu l-am văzut jos, întins. L-am luat și la picioare!”, conchide povestea același Rică Răducanu.

Te-ar putea interesa și: Rică Răducanu a ajuns la capătul puterilor. Câți bani plătește lunar pentru medicamente EXCLUSIV