Mesajul cutremurător al unui medic, după ce tatăl său a murit în urma incendiului de la Balș: „Ce trăiesc eu acum, veţi trăi toţi”

Incendiul produs pe 29 ianuarie 2021 la Institutul „Matei Balș” a lăsat urme grave în istoria țării noastre, în sufletele românilor, dar în special, în sufletele victimelor și ale rudelor acestora. Din păcate, bilanțul incendiului este unul tragic, astfel că s-a ajuns la 18 decese, iar cifra poate crește în orice moment. Unul dintre fii unui pacient mort în urma tragediei și-a găsit puterea să scrie câteva gânduri în memoria tatălui său.

Medicul Gabriel Diaconu, despre durerea trăită în ultima lună

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a postat pe o rețea de socializare câteva gânduri pline de emoție și durere adresate oamenilor, din prisma unui fiu rămas recent fără tată. Victimă a incendiului de la Matei Balș, tatăl său a fost transferat la un alt spital, iar ulterior, organismul slăbit al acestuia nu a mai rezistat.

Cu durere și resemnare, Gabriel Diaconu explică cât de încercată a fost pentru el și familia sa ultima lună, în care fiecare zi părea să fie o nouă speranță, dar și un sfârșit. Medicul își reproșează faptul că și-a mințit tatăl atunci când l-a încurajat la debutul bolii că „totul va fi bine”. Acesta subliniază, de asemenea, că pentru sistemul medical o persoană decedată este un număr, dar pentru familiile implicate, acel număr poate însemna totul.

„Tatălui meu care nu este un număr…”

„Astăzi l-am dus acasă pe tata, lângă ceilalţi care dorm, în pământul din care s-a născut neamul meu, aproape de munte. Am venit cu soare de dimineaţă, după care a plouat. S-au mai iţit raze, după ce totul s-a săvârşit. Fiecare zi, în ultima lună, a fost ca o facere a lumii, după care o desfacere a ei.

Am învăţat să tac într-un nou fel. Am aflat ce înseamnă alura mormântală. Tatăl meu, care nu este un număr, se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut.

Tatăl meu, care nu este un număr, şi-a lăsat inima atinsă, la final, de mâini străine de parcă erau ale noastre. O dată i-au repornit inima. A doua oară nu. Tatălui meu, care nu este un număr, i-am spus la plecare şi-un adevăr, şi-o minciună, în timp ce era suit în ambulanţă: ai să vezi că o să fie bine.

După care tatăl meu a plecat în ultima, posibil cea mai interesantă aventură. Pe care sper că odată, cândva, mi-o va spune cum a trăit-o el. Pentru că eu ştiu cum am trăit-o noi. Şi a fost ca o aruncare în gol, după care când credeai că ai lovit pământul treceai prin el, şi cădeam din nou”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.

“Îi sunt dator să nu tac”

Medicul își continuă povestea tristă, oferind și mai multe detalii despre acest caz, dar reamintind totodată că medicii nu trebuie arătați cu degetul, dat fiind faptul că aceștia înfăptuiesc minuni, de fiecare dată când le este cu putință.

„Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balş. Acea dimineaţă îmi aparţine doar mie, lui şi alor mei. Nu e treaba nimănui prin ce am trecut şi atunci. E prea târziu dar e prea devreme. Îi sunt dator, lui care a fost, să nu tac despre asta. E încă neaşezat.

După care, când am să-i simt aşezarea, am să las lumii să ştie ce e bine să afle. Astfel încât patima lui să nu rămână degeaba. Sunt împăcat cu trecerea lui. Astfel că astăzi nu am decât gânduri bune pentru cealaltă familie a mea. A doctorilor.

Ei sunt motivul pentru care tata a trăit până acum. L-au tratat, l-au operat, când a fost nevoie l-au încurajat cu vorbele lor bune, cu sfatul şi cu siguranţa a ceea ce făceau. Graţie lor, tata şi-a putut cunoaşte nepoţii. Graţie lor, suferinţa lui la final a fost mai mică.

Nu e menirea noastră, a celor în halat, să facem omul veşnic. Tata a ştiut asta. Şi a lăsat, şi a iertat, fiecare medic care i-a tratat corpul, inclusiv pe acesta, în ale cărui mâini şi-a pus orbeşte soarta, măcar că îi era copil (…)”,  și-a continuat acesta rândurile.

Adevărul despre infernul trăit de pacienți va fi scos la iveală

Medicul Gabriel Diacon trage un semnal de alarmă și promite că după ce se va liniști din punct de vedere emoțional va reveni cu informații menite să contureze infernul pe care cetățenii îl trăiesc gratuit în România.

“Ce trăiesc eu acum aţi trăit, ori veţi trăi, toţi. Dar mai sunt nişte lucruri care s-au întâmplat pe care majoritatea dintre voi, sper, nu le veţi întâlni niciodată. Acestea din urmă, gândesc, e obligatoriu să le spun la un moment dat.

Nu doar spre aducere aminte. Dar şi pentru că sunt o mică parte din iadul banal pe care îl poţi, uneori, întâlni în România. Şi pe cât de banal, pe atât de gratuit. Norocul meu e că munţii spală totul. Norocul meu e că brazii spală totul. Şi norocul meu e că pământul aruncat astăzi peste el are memoria lui”, şi-a încheiat mesajul Gabriel Diaconu