Medicul care s-a spânzurat de 12 ori. De ce a ales Nicolae Minovici să sfideze moartea

Medicul Nicolae Minovici s-a spânzurata de 12 ori, fără a-și dori să moară. Acesta a revoluționat medicina românească datorită experimentelor sale. În jurnalului lui, a documentat, la secundă toate senzațiile și emoțiile din corp, pe măsură ce se apropia de ultima suflare. A rezultat o lucrare controversată, însă care a devenit carte de căpătâi pentru medici.

Medicul care s-a spânzurat de 12 ori

În familia Minovici erau deja șase copii când Nicolae, cel care avea să fie supranumit drept ”medicul care s-a spânzurat de 12 ori”, a venit pe lume, la data de 23 octombrie 1868. A absolvit liceul în București, la Sfântul Sava. Când să-și aleagă o mesreie, s-a răzvrătit împotriva alegerilor farților săi care erau dedicați științei și s-a înscris la Școala Belle-Arte. Dar Mina Minovici, conștient de abilitățile fratelui mai mic, nu i-a dat pace, iar în următorul an acesta s-a înscris la Medicină, scrie stiridinlume.ro. 

Iar încă din primii ani de studenție, el a dovedit că urma să devină o figură importantă din medicina românească. A fost și primul din țară ce  a reușit să-l identifice pe autorul unui furt cu ajutorul amprentelor. Și nici teza de doctorat nu a fost banală, iar tema aleasă de el a marcat o premieră: ”Tatuajele în România”.

În anul 1899, Nicolae Minovici a plecat la Berlin ca să-și continue studiile, iar când s-a întors în țară, în 1906, a înființat prima Societatae de Salvare din Balcani, o instituție care a reușit să se autofinanțeze mai bine de 30 de ani.

Acesta spunea că, pentru a putea vorbi de ceea ce simt oamenii în momentul spâzurării, trebuie să o simți pe pielea ta, motiv pentru care a trecut la fapte. S-a spânzurat de 12 ori, sfidând moartea de fiecare dată. Și-a notat concluziile în jurnalul care a devenit ”Studiu asupra spânzurării”. În jurnal, Nicolae Minovici numea tentativele de sinucidere drept ”ședințe de autostrangulare”.

”Am pierdut simţul raţiunii”

„Prima dată când am încercat să-mi provoc moartea în chipul acesta, zăceam întins pe patul meu, privind cerul. Cu ambele mâini mi-am strâns cu putere gâtlejul în jurul mărului lui Adam. În secunda a V-a simţeam cum se coboară peste mine un văl purpuriu şi apoi un văl negru. Cu o repeziciune uimitoare defilau apoi înaintea ochilor mei sufleteşti fel de fel de icoane. Apoi am simţit ceva asemănător cu o cumplită descărcare electrică şi totul se făcu negru. Am pierdut simţul raţiunii”, declara Nicolae Minovici, după prima ședință de autostrangulare.

„Curagiul căpătat din aceste şedinţe, a doua zi ne-a făcut să încercăm una mai lungă… de data asta şedinţa a fost prelungită până la 26 de secunde… şi ne-am putut da mai bine seama de mecanismele morții. Durerea ce laţul ne provoacă în dreptul osului hioid era aşa de mare încât cu bună voinţa ce aveam, ne-a fost cu neputinţă a prelungi experimentul”, a mai adăugat medicul.

Deși deveneau din ce în ce mai greu de suportat, experimentele au mers mai departe. Și pentru a testa ce schimbări apar în funcție de condițiile în care are loc spânzurarea, Nicolae Minovici a ajuns să se atârne chiar și de la o înălțime de doi metri.

„Pleoapele mi s-au închis cu forţă, parcă de o putere nevăzută. Am simţit apoi cum mi se închid căile de respiraţie, după care a urmat un muget sinistru ce pătrundea în urechi. N-am mai auzit vocea servitorului care trăgea frânghia”, a povestit Nicolae Minovici.

”Studiu asupra spânzurării”, o lucrare unică

Astfel, „Studiu asupra spânzurării” a devenit o lucrare unică în literatura medicală românească. După ce a finalizat-o, medicul Nicolae Minovici a explicat: „Studiul spânzurării deschide interesului şi îndatoririlor, câmpul cel mai vast, perspectiva cea mai nelimitată. Suntem departe de a crede că asupra acestui subiect ştiinţa şi-a spus ultimul cuvânt sau a renunţat de a-l spune. Nu încape îndoială că se va găsi o dezlegare şi la aceasta.”

Cariera lui Nicolae Minovici a fost una impresionantă. El a lucrat ca medic legist pe lângă parchetul Tribunalului Ilfov, Subdirector al Institutului medico-legal şi profesor de medicină legală la Şcoala de Ştiinţe de Stat. Și-a îndreptat preocupările problemele orașului București, iar la finalul Primului Război Mondial, Nicolae Minovici a înființat, la Cluj, primul Institut de Medicină Legală.

Se întoarce în București în anul 1926 și devine primarul Sectorului III Albastru, care cuprindea cartierele Rahova, Grozăveşti, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie şi Şerban Vodă. În timpul mandatului său, el a primit porecla „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop” pentru că, cât timp a fost primar, medicul a făcut tot ce a putut pentru a reabilita aceste mahalale. Acesta a curățat și a pavat străzile, maidanele au devenit parcuri și a construit primele toalete subterane.

A fost ales primar, fără să candideze

În Băneasa, Nicolae Minovici era văzut și ca un erou al celor nevoiași. Eloferea burse de studiu copiilor cu rezultate bune la școală și dădea bani familiilor sărace. În 1934, drept mulțumire, locuitorii l-au ales primar al satului, deși numele lui nu era în cursa electorală.

Și-a donat toată averea Primăriei București: casa, ferma și colecția de tablouri, iar banii i-a dat organizațiilor ce aveau grijă de copiii orfani. Nicolae Minovici a apucat să se bucure de pensie doar trei luni deoarece a fost răpus, pe 26 iunie 1941, de un cancer la laringe.