Mărturia sfâșietoare a unei foste operatoare 112. ”După Apuseni, după Colectiv, plecați toți cei buni din sistem!”

După Apuseni, după Colectiv și după crima de la metrou, românii tot speră să nu mai fie martori la tot felul de orori umane. Evenimentele tot vin peste noi, iar cazul de la Caracal a scos la lumină grave nereguli în sistem, lucru pe care îl știam, de altfel, dar, probabil, nu aveam…piste. Iată mărturia sfâșietoare a unei foste operatoare 112.

Mărturia sfâșietoare a unei foste operatoare 112

Tragedia de la Caracal a înfuriat multă lume, a făcut oamenii să creadă, pentru câteva clipe, că în fața sistemului suntem cu toții neputincioși. Majoritatea cetățenilor României s-au adunat la diferite manifestații, ONG-urile au luat atitudine și au organizat proteste și încă mai creionează altele, dar cei mai mulți dintre români sau dintre persoanele care au făcut parte din sistem își postează poveștile și părerile pe rețelele de socializare, neavând cui să spună direct pentru a schimba ceva. Este cazul și Cristinei Șoloiu, un fost operator 112.

Plecată din țară acum, Cristina a făcut câteva precizări, în josul postării sale. Femeia spune că nu și-a luat jucăriile și a plecat ca o lașă, la primul impuls, ci decizia a fost chiar dureroasă și bine cântărită, gândindu-se în principal la copii. ”Copiii mei nu vor face parte din încă o generație de sacrificiu a României. Toți cei care sunteți părinți înțelegeți perfect. Vă mulțumesc!”. După ce Cristina a prezentat, pe scurt, câteva aspecte despre ea, în strânsă legătură cu postarea sa, sa vedem mesajul. Fostul operator 112 a scris povestea din spatele primelor sale cazuri în această funcție.

„Unul dintre primele mele cazuri ca operatoare 112 au avut ca protagonist un băiat de aceeași vârstă cu Alexandra: 15 ani. Era iarna lui 2005, era zăpadă mare și se anunțau în continuare ninsori abundente, mai ales în zona de munte. Băiatul era din satul Noapteșa, dar învăța la un liceu din Herculane, la internat, și luase autobuzul spre casă. La Baia de Aramă, însă, toți călătorii au fost dați jos, pentru că autobuzul nu mai putea înainta din cauza troienelor.

Era după-amiază, în jur de ora 4, iar băiatul nostru a pornit-o pe jos spre Noapteșa, aflată cam la 30 de kilometri distanță. Nu știu ce l-a făcut să creadă că va reuși să ajungă: poate mai făcuse drumul și altădată, poate n-a avut pe moment altă soluție, poate a fost puțin inconștient sau prea încrezător în forțele lui. Părinții nu-l așteptau, pentru că nu le spusese că vine acasă. Mobil nu avea și, chiar dacă ar fi avut, nu era nicio rețea în zonă pe timpul acela…”, și-a început povestea Cristina.

Fostul operator 112 descrie cum a pus umărul la salvarea unei vieți. Din nefericire, mândria sa de a fi parte dintr-o brigadă care ajută ca drumul unor copii să nu fie frânt ”din fașă” s-a stins ușor și a fost înlocuită de o rușine imensă, după Apuseni, Colectiv și crima de la metrou.

În final, Cristina Șoloiu a îndemnat ca toți cei buni ”pierduți” și acum prin România să plece din țară, aducând și o soluție. „Nu mai girați incompetența ucigașă a celorlalți! Nu mai permiteți să fiți băgați în aceeași oală cu ei! Nu mai munciți pentru ei sau în locul lor! Sistemul trebuie dărâmat și reconstruit de la zero, e singura șansă”, a mai scris fosta operatoare 112.