Lovitură pentru unguri! Ce veste grea a primit premierul Viktor Orban

UE privește cum Ungaria ucide democrația iar eșecul blocului european de a elimina declinul democratic al țării sugerează că este posibil să nu aibă prea multă putere.

Lovitură pentru unguri

Coronavirusul s-a dovedit a fi un bun element pentru autoritarii lumii. De la impunerea închiderilor de frontieră până la utilizarea supravegherii digitale în masă, mișcările care au fost odată clasificate ca extinderi periculoase ale puterii de stat sunt lăudate ca pași necesari în efortul global de combatere a unei pandemii. Timpurile acestea extraordinare, s-a convenit colectiv, solicită măsuri extraordinare.

Există însă o linie între utilizarea puterilor de urgență și autoritarismul absolut, unul pe care Ungaria a trecut-o fără îndoială. Odată cu trecerea unei legi în această săptămână, prin care se înlătură efectiv orice supravegheri și reducerea oricărei critici aduse guvernului ungar, prim-ministrul Viktor Orbán poate acum să se pronunțe prin decret pentru o perioadă nedeterminată.

Că o astfel de eroziune a democrației s-ar putea întâmpla deschis în inima Europei a provocat reacții dure, mulți punând la îndoială ce este, dacă este ceva, iar întrebarea se pune ce poate face Uniunea Europeană  pentru a împiedica ca unul dintre membrii ei să submineze chiar valorile care stau la baza blocului.

Până acum, răspunsul a fost, nimic. Deși UE a fost considerată de multă vreme, în special de către detractorii săi, ca o entitate care a devenit prea puternică, în măsură să stabilească reguli pe care parlamentele naționale trebuie să le accepte, punând în aplicare standarde la nivelul întregii categorii la care trebuie respectate, această pandemie dovedește exact opusul.

Și anume faptul că, în fața unei crize globale în care statele naționale conduc răspunsul, o forță multinațională precum UE este în mare măsură neputincioasă. Pe măsură ce normele au fost răsturnate pentru a lupta împotriva acestui coronavirus, UE, care este bazată pe, și câștigă putere din promovarea și respectarea unei ordini bazate pe reguli, s-a dovedit incapabilă să păstreze pasul.

Ce veste grea a primit premierul Viktor Orban

Ungaria nu a fost decât un far al democrației înainte de începerea acestei pandemii. De la reluarea funcției, în urmă cu un deceniu, primul său pas a fost din 1998 până în 2002, Orbán a supravegheat demontarea constantă a instituțiilor democratice ale țării, erodând libertățile presei, subminând sistemul său de învățământ și limitând puterea sistemului judiciar.

Ca un avocat deschis al „democrației aliberale”, această țară este primul și singurul stat membru al UE care a fost considerat doar „parțial liber”, iar premierul Orbán nu a încercat niciodată să își îndeplinească scopurile autocratice și le-a justificat invocând suveranitatea națională și securitatea națională.

În cazul izbucnirii coronavirusului și a bolii pe care o răspândește, COVID-19, care a infectat peste 950.000 de oameni în întreaga lume, inclusiv cel puțin 585 de persoane din Ungaria, Orbán a găsit un pretext ideal pentru ultima sa acaparare a puterii.

În conformitate cu noua legislație de urgență, partidul său de extremă dreaptă Fidesz poate guverna în mod efectiv necontestat, ocolind atât Parlamentul cât și legile existente. De asemenea, permite guvernului să dea pedepse cu închisoarea pentru persoanele considerate că răspândesc dezinformare.

Deși alte țări și-au impus propriile măsuri de urgență pentru combaterea crizei, Ungaria este printre cele mai îndelungate și cele mai permanente. Deși guvernul maghiar insistă asupra faptului că aceste măsuri vor dura doar atâta timp cât va fi criza, durata depinde în totalitate de Orbán. La urma urmei, puterile de urgență nu pot fi ridicate decât cu sprijinul a două treimi din Parlament, majoritate pe care Orbán o deține.

Criza ungară probabil nu ar fi putut să apară într-un moment mai dificil pentru UE, care, pe lângă faptul că se confruntă cu un dezastru imens de sănătate publică, trebuie să facă față unuia dintre membrii săi care profită de pandemie. Până în prezent, răspunsul blocului a fost relativ redus.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a exprimat îngrijorarea pentru situația din Ungaria, spunând reporterilor că măsurile de urgență trebuie să fie proporționale cu pandemia și să fie supuse controlului. Un pas notabil din declarația inițială pe această temă, în care nu a menționat Ungaria pe nume.

O declarație a 13 țări din UE, nici măcar o majoritate a statelor membre ale blocului, a avertizat că astfel de măsuri ar risca să submineze statul de drept, democrația și drepturile fundamentale, deși această afirmație nu a menționat în special Ungaria.

O parte din ezitarea UE de a se pronunța asupra Ungariei este politică. Orbán extrage o mulțime de foloase din blocul comunitar,  inclusiv bani. Dar el beneficiază și de apartenența lui Fidesz la Partidul Popular European (PPE), un grup de centru-dreapta în Parlamentul European care include și pe cancelarul german Angela Merkel, premierul irlandez Leo Varadkar, și atât actualii, cât și foștii președinți ai Comisiei Europene .

PPE a fost până acum relativ reticent în a pedepsi partidul Fidesz sau pe exponentul său principal, Orbán, îngrijorat că izolarea acestuia din punct de vedere politic sau forțarea lui, așa cum a fost solicitat în această săptămână de către Donald Tusk, liderul PPE și fost președinte al Consiliului European, ar putea risca să slăbească influența generală a grupului.

„În familia sa politică, în PPE, există o părere că Orbán oferă un număr mare de voturi. Izolarea lui Orbán prin revocarea apartenenței sale la PPE, de exemplu, ar merge și împotriva consensului care a guvernat modul în care UE a răspuns reacției democratice a Ungariei până în prezent. Poziția germană este de mult timp că trebuie să lucrăm ca unitate. Polonia a fost în derivă, Ungaria a fost în derivă, dar în cele din urmă vor reveni în faldul european.”, spune Mujtaba Rahman, directorul general pentru Europa la Eurasia Group, o firmă de cercetare și consultanță.

Celălalt motiv, poate mai mare, pentru inacțiunea UE este că nu are prea multe de ales. Contrar credinței unor politicieni europeni, blocul nu poate expulza unilateral un stat membru.

Poate suspenda anumite drepturi ale unei țări în temeiul articolului 7 din Tratatul de la Lisabona dacă există „un risc clar” ca un stat membru să încalce valorile fundamentale ale UE, inclusiv libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept.

În acest caz, însă, procedura este în mare parte lipsă. Articolul 7 este eficient numai dacă toți ceilalți membri ai UE sunt de acord să o adopte, iar această cerință de unanimitate este ușor subminată. „Ungaria și Polonia se vor susține reciproc”, a spus Garvan Walshe, directorul executiv al Politicii TRD. Ambele țări au avut în trecut proceduri declanșate împotriva articolului 7 împotriva lor, cu un efect redus.

Deși blocul ar putea limita suma finanțării alocate Ungariei în următorul său buget pe termen lung, care este în prezent negociat, nu este atât de simplu. Pentru unul, „Comisia Europeană nu are competențele relevante” pentru a reține finanțarea unilateral, a spus Walshe. Aceasta ar necesita sprijinul șefilor de stat ai UE și ai Parlamentului European, ceea ce aduce provocări suplimentare.

„Dacă introduceți un mecanism care poate limita finanțarea către Ungaria sau poate îndepărta finanțarea de Ungaria, alte țări vor privi asta și vor întreba Ei bine, mi se poate întâmpla asta la un moment dat în viitor? . Și de aici vine reticența.” Spuse Rahman.

O alternativă finală pentru UE ar fi să înceapă procedurile de încălcare împotriva Ungariei,  cu alte cuvinte, să ducă Ungaria în instanță. Comisia Europeană poate sesiza Curtea de Justiție Europeană, cel mai înalt organ juridic al blocului, care la rândul său ar putea impune sancțiuni financiare.

Amenzile anterioare au însumat până la 100.000 de euro, sau aproximativ 110.000 de dolari, pe zi. Problema acestei abordări este că este nevoie de timp, moment în care acțiunea poate fi prea puțin, prea târziu.

Europa a fost în centrul acestei crize de sănătate, țări precum Franța, Italia și Spania s-au străduit să facă față. Cu toate acestea, este, fără îndoială, și o criză existențială pentru UE. Până la urmă, este provocator să propovăduiești valorile democrației și statului de drept atunci când unul dintre ai tăi le încalcă în mod deschis.

Nu este nimic care să oprească politicienii din alte state membre ale UE, cum ar fi Matteo Salvini din Italia, acum în opoziție, dar odată vicepremier al țării sale și care caută acum funcția de prim-ministru, să creadă că pot fi într-o zi capabili să facă același lucru.

Poate o întrebare mai bună decât ce ar trebui să facă UE pentru a preveni Ungaria să submineze democrația, este dacă blocul este chiar capabil să facă acest lucru.