Istoria verighetei. De ce se poartă, de fapt, pe inelarul mâinii stângi. În ce țări se poartă verigheta pe mâna dreaptă

În timpul lui Plinius, erudit al Imperiului Roman, verigheta era din fier, dar, din primele secole ale Creștinismului, deja inelul era din aur. Conform epocilor, țărilor și tradițiilor, verigheta se poartă pe mâna stângă, pe inelar sau chiar pe degetul mare. În Evul Mediu, ea era purtată și pe inelarul mâinii drepte. Pe lângă anumite detalii de care trebuie să ținem cont atunci când purtăm acest obiect, cum ar fi pe ce mână și pe care deget, inelul are în spate și o istorie fabuloasă, pornită cu un erou legendar din mitologia nordică și o iubire.

Istoria verighetei: motivul pentru care se poartă pe inelarul mâinii stângi

În legende, inelul care a fost oferit de Siegfried Brunhildei (Brünhild), un erou din mitologia nordică precum și personajul central din saga ”Volsunga”, el fiind vânător de eroi, ca zălog de dragoste și fidelitate, în tetralogia ”Inelul Nibelungilor” de Richard Wagner, este ceea ce numim astăzi o simplă verighetă. În Evul Mediu, ea era purtată pe inelarul mâinii drepte. Abia din secolele al XVI-lea și al XVII-lea a început să fie purată și pe inelarul stâng.

În Spania, cu excepție Cataloniei, în Grecia, Polonia, Ungaria, Regatul Unit, Federația Rusă, în Germania și țările nordice, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, unde sunt majoritari catolici, verigheta se poartă pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În țara noastră, în Franța sau Italia, inelul este purtat, de preferință, pe inelarul mâinii stângi.

Creștinii și verigheta

Creștinii poartă acest inel ca simbol al credinței, al iubirii împărtășite și al armoniei. Sfântul Isidor de Sevilla, în ”Etymologiae”, considerată ca fiind prima enciclopedie a culturii occidentale, scria că verigheta se așază pe inelarul stâng deoarece acolo există o venă care ajunge de la inimă.

Tendințele în această materie

De-a lungul vremii, verigheta a devenit un obiect de modă, ceea ce face ca, din când în când, să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, ea era fină, de doi milimetri grosime. După 2000, a devenit mai groasă, peste cinci milimetri. De asemenea, a trecut și de la culoarea unică de aur galben, aur alb, platină sau argint, spre o bijuterie bicoloră. Unele verighete sunt împodobite chiar și cu diamante, ele fiind destinate în special femeilor. Astăzi, ele se aleg și în funcție de dimensiunea mâinii sau a degetelor. Dacă ai degete subțiri, clar nu alegi una lată, spun bijutierii.