Ion Caramitru, desființat de Mihai Călin: cum se îmbogățește directorul TNB pe seama actorilor

de: Puiu Alexandru
26 09. 2019

Printr-o scrisoare deschisă postată pe Facebook, actorul Mihai Călin l-a criticat aspru pe Ion Caramtru, directorul Teatrului Național din București. Problema majoră vizează practicile de îmbogățire ale acestuia.

Din poziția de director TNB, conform spuselor lui Mihai Călin, Caramtru se îmbogățește masiv pe seama muncii actorilor. Aparent, din 120 de reprezentații, directorul teatrului ocupă poziția de regizor sau joacă în cazul a 65 dintre ele. Mai mult decât atât, bagă în buzunar 10% din valoarea totală a încasărilor.

Mihai Călin, pe care mulți și-l aduc aminte din perioada în care a fost prezentator la Roata Norocului, începe scrisoarea cu un compliment. ”Vă felicit pt frumoasa carieră de regizor de teatru care a „explodat” de la vârsta de 63 de ani, când ați devenit director”, spune actorul în scrisoarea deschisă. După aceea, continuă cu argumente cât se poate de agresive legate de activitatea sa actuală. Întregul text al scrisorii poate fi parcurs mai jos.

”Am trăit astăzi la Adunarea salariaților din TNB, convocată de dvs., 3 ore de tristețe amară. Ați adunat sute de oameni cu scopul principal de a „înfiera” 2 actori, Marius Manole și cu mine, care în calitate de lideri (împreună cu Medeea Marinescu și Diana Dumbravă) ai Sindicatului actorilor din TNB și-au „permis” să trimită, în primăvară, un memoriu Ministerului Culturii, în care menționau o serie de probleme, și mai ales lipsa totală de deschidere spre dialog a dvs., domnule Caramitru. Memoriul a fost sprijinit de colegii noștri.
De aprox 3 ani, încercăm să dialogăm cu dvs. Azi am înțeles, mai mult ca oricând, valabilitatea motto-ului dvs.: „Eu n-am nevoie să mă iubească nimeni, eu vreau profesionalism”.
Și uite așa, după 14 ani de directorat, o bună parte din activitatea TNB a luat forma acestui motto. Numai că dvs nu vreți, de fapt, profesionalism ci supușenie. Ați confiscat în mare parte TNB. Noi nu am sesizat ministerului ilegalități ci faptul că legea managementului, pe care dvs ați reușit s-o modificați de ani buni, este sursa permanentizării în funcție a unor oameni care se transformă din directori în patroni.
Nu aveți vârstă de pensionare, nu există concurs deschis (nimeni nu are dreptul să concureze la final de mandat cu dvs.) și băgați în buzunar 10% din încasările nete pe fiecare reprezentație a unui spectacol regizat de dvs. Dacă nu la toate, măcar la cele mai profitabile. Numiți șefii de departamente (fără concurs).
Suntem, probabil, singurul teatru din țară care, de 14 ani, nu are un actor în Consiliul Artistic. Avem colegi actori angajați pe contract determinat (un an) de 12-14 ani! Pentru că puteți!
Vă felicit pt frumoasa carieră de regizor de teatru care a „explodat” de la vârsta de 63 de ani, când ați devenit director.
Încerc să fac teatru (cu mai mult și mai puțin succes) în TNB din1990 (Trilogia antică a lui Andrei Șerban) dar nu am întâlnit un director care să profite atât de mult de funcția sa în propriul interes, mediatic și mai ales financiar. Știu, o tot spuneți, legea va permite. În 2018, doar la Sala Mare, din 120 de reprezentații, 65 sunt regizate și/sau jucate de dvs. (10% din încasări).
Asta în timp ce spectacole precum „Vizită”, „Regele Lear”, ‘Livada de vișini”, „No man’s land”, „Romeo și Julieta” sunt programate extrem de rar sau chiar distruse, după ce ați cheltuit pe producție 800-900 de mii de RON la fiecare.
Nu vă mai rețin dar să știți că teatrul (chiar și managementul lui) se face cu iubire sau măcar cu respect, considerație și chiar grijă pentru colegi și public. Sunteți egoist și disprețuitor dar, bineînțeles, asta nu e ILEGAL. Atmosfera e dominată de nemulțumiri, bârfe și frică de a vorbi liber. Cam atât, deocamdată.
Aștept cu nerăbdare procesul cu care ne-ați amenințat azi, pe mine și pe Marius 🙂
P.S. „Dineu cu proști”, un spectacol de comedie de mare succes, nu este, totuși, emblemă TNB. Și nici „Magic Național”. Îmi pasă prea mult de TNB ca să nu vă spun toate astea (și nu numai mie).
Cu adâncä tristețe, Mihai Călin”