În ce condiții mama poate pierde custodia copilului. Cazurile prevăzute de lege

Un divorț nu e niciodată ușor, dar devine și mai dificil când la mijloc sunt copii. În ce condiții mama poate pierde custodia copilului? Ei bine, legea este destul de clară în acest caz, însă trebuie menționat că situațiile din viață sunt adesea mult mai complicate decât orice ar scrie în legislație. 

În ce condiții mama poate pierde custodia copilului

Trebuie precizat că dacă vârsta copilului este de până în 10 ani, condițiile în care mama poate pierde custodia copilului sunt foarte extrem și rare. Vorbim despre dovezi clare privind dependență de alcool și droguri sau violență psihologică și/sau fizică împotriva copilului. 

În aceste cazuri, tatăl poate deveni custodele unic al copilului, dacă acesta nu are și el, la rândul lui, astfel de probleme. 

Stabilirea locuinței minorului în cazul despărțirii părinților se face la unul dintre părinți, dar nu la o anumită locație în mod obligatoriu. 

În urma unei hotărâri judecătorești, minorul va locui împreună cu unul dintre părinți, iar schimbarea domiciliului se poate face cu acordul celuilalt părinte, dacă vorbim despre alt oraș. Dacă mutarea permite celuilalt părinte să își exercite drepturile, se poate face fără acord. 

Cazuri în care mama poate pierde custodia copilului

În România, pierderea custodiei de către mama unui copil minor poate avea loc în următoarele situații:

• Mama renunță la custodia copilului – în acest caz, mama poate decide să renunțe la custodie și să o acorde tatălui sau altui membru al familiei. Aceasta trebuie să fie o decizie luată de mama în mod voluntar și conștient, iar renunțarea la custodie trebuie să fie aprobată de instanța de judecată.

• Mama este decăzută din drepturile părintești – în cazul în care mama abuzează sau neglijează copilul, instanța poate decide să o decăzească din drepturile părintești. Aceasta înseamnă că mama pierde complet drepturile asupra copilului, inclusiv dreptul de a-l vedea sau de a lua decizii cu privire la viața și bunăstarea sa.

• Mama pierde custodia în favoarea tatălui sau altui membru al familiei – în cazul în care instanța consideră că interesul superior al copilului este servit mai bine prin acordarea custodiei tatălui sau altui membru al familiei, acesta poate decide să îi retragă custodia mamei.

Legea custodiei în România

Legea custodiei copilului în România este reglementată de Codul Familiei, Legea nr. 277/2010 și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit Codului Familiei, custodia copilului se poate acorda unuia dintre părinți sau ambilor părinți în comun. În cazul în care părinții nu se pot înțelege asupra custodiei, aceasta va fi stabilită de către instanța de judecată, care va lua în considerare interesul superior al copilului.

Custodia copilului se referă la responsabilitatea de a asigura îngrijirea, creșterea și educația copilului. Părintele custode are dreptul de a lua decizii cu privire la viața și bunăstarea copilului, inclusiv cu privire la sănătatea, educația și activitățile extracurriculare ale acestuia.

În cazul în care custodia este acordată unui singur părinte, celălalt părinte va avea dreptul de vizită, care poate fi stabilit prin acordul părinților sau prin hotărârea instanței de judecată.

Este important de menționat că în cazurile în care există abuz sau neglijență față de copil, instanța poate dispune ca custodia să fie acordată altor membri ai familiei sau chiar să fie încredințată statului pentru protecție.

În general, obiectivul legii este de a proteja interesul superior al copilului și de a asigura că acesta primește îngrijirea și protecția adecvată, în conformitate cu nevoile sale specifice.

Custodie exclusivă sau comună

Custodia copilului poate fi acordată fie unuia dintre părinți (custodie exclusivă), fie ambilor părinți în comun (custodie comună).

Custodia exclusivă se acordă unuia dintre părinți, iar acesta este responsabil pentru îngrijirea, creșterea și educația copilului, având dreptul să ia decizii cu privire la viața și bunăstarea acestuia. Celălalt părinte poate beneficia de drepturi de vizită stabilite prin acordul părinților sau prin hotărârea instanței.

Custodia comună presupune ca ambii părinți să împartă responsabilitatea de a asigura îngrijirea, creșterea și educația copilului. 

Deciziile cu privire la viața și bunăstarea copilului sunt luate în comun, iar copilul locuiește alternativ cu fiecare dintre părinți, în funcție de acordul lor sau de hotărârea instanței.

În ambele cazuri, decizia cu privire la custodie este luată de instanța de judecată, care va ține cont de interesul superior al copilului și va lua în considerare toate circumstanțele cazului pentru a lua cea mai bună decizie pentru copil.

Poate alege copilul minor cu cine vrea sa stea după divorț?

Îîn cazul unui divorț, copilul minor nu poate să aleagă cu cine să stea. Decizia cu privire la custodia copilului este luată de instanța de judecată, care va ține cont de interesul superior al copilului și va lua în considerare toate circumstanțele cazului pentru a lua cea mai bună decizie pentru copil.

În practică, însă, instanța poate asculta și opiniile copilului în privința custodiei, mai ales dacă acesta are vârsta și maturitatea necesare pentru a-și exprima opiniile. De asemenea, instanța poate decide să îi audieze pe părinți și pe alți membri ai familiei pentru a obține mai multe informații și pentru a ajunge la o decizie cât mai bine fundamentată.

Custodia trebuie să fie acordată persoanei care poate oferi cel mai bun mediu pentru dezvoltarea și creșterea copilului.

Pensia alimentară

Pensia alimentară reprezintă o sumă de bani pe care părintele care nu are custodia copilului este obligat să o plătească lunar celui care are custodia, pentru a contribui la cheltuielile cu creșterea și îngrijirea copilului. Această sumă poate fi stabilită prin acordul părinților sau prin hotărârea instanței de judecată, în cazul în care părinții nu ajung la o înțelegere.

Suma pensiei alimentare poate fi stabilită în funcție de veniturile și nevoile părintelui care are custodia și ale copilului. De asemenea, instanța va lua în considerare și veniturile și cheltuielile părintelui care plătește pensia alimentară. Suma pensiei alimentare poate fi modificată ulterior, în funcție de schimbările survenite în situația financiară a părinților sau a copilului.

Este important de menționat că plătirea pensiei alimentare este o obligație legală a părintelui care nu are custodia copilului și că nerespectarea acestei obligații poate avea consecințe legale. De asemenea, plătirea pensiei alimentare nu conferă automat dreptul de vizită asupra copilului, care trebuie stabilit prin acordul părinților sau prin hotărârea instanței.

Drept de vizită

În cazul unui divorț, dreptul de vizită asupra copilului poate fi stabilit prin acordul părinților sau prin hotărârea instanței de judecată. Dreptul de vizită poate fi acordat părintelui care nu are custodia copilului, pentru a putea petrece timp cu copilul în mod regulat.

De obicei, dreptul de vizită se stabilește în funcție de vârsta copilului, gradul de dezvoltare, relația cu ambii părinți, situația locativă a părinților, programul de muncă și alte circumstanțe relevante.

Dreptul de vizită poate fi stabilit în diferite moduri, de la întâlniri regulate în locuri publice sau la domiciliul părintelui cu custodie, până la posibilitatea de a lua copilul la domiciliul propriu pentru o anumită perioadă de timp. Este important ca părinții să respecte cu strictețe orarul și durata vizitelor stabilite, pentru a nu afecta stabilitatea și bunăstarea copilului.

Dreptul de vizită este diferit de dreptul de custodie și că nu conferă părintelui drepturi legale de decizie asupra copilului.