Imagini dezolante cu Uzinele de fier din Călan, după 150 de ani de la înfiinţare. Sunt adevărate ruine

Monumentele care amintesc de istoria Uzinelor de fier din Călan s-au ruinat, la un secol și jumătate de la înființarea acestora. Primul furnal al Uzinei de Fier a fost construit în anul 1869 și pus în funcțiune în 1871. Acesta este unul dintre cele mai vechi de pe teritoriul actual al României.

Ce a rămas din Uzinele de fier din Călan

Uzina de fier și fontă avea două furnale la sfârșitul secolului XIX. La acea vreme, unul dintre ele era cel mai mare din țară. Stabiliți în coloniile muncitorești din Călan, aici munceau sute de oameni. Ilustratele de epocă scot în evidență cât de mare era uzina metalurgică de pe Valea Streiului, dar și numeroasele clădiri și instalațiile care o ocupau.

În anul 1870 a fost inaugurată calea ferată a cărbunelui, între Simeria și Petroșani. Aceasta traversa satul Călan, contribuind la progresul uzinelor. Pentru transportul materiilor prime de la minele de fier din Teliuc și Ghelari era folosită o altă cale ferată îngustă.

În anii interbelici, a fost inaugurată prima hidrocentrală de pe Strei, fiind necesară alimentării centrului industrial. Uzina avea peste 700 de angajați înainte de Al Doilea Război Mondial și se afla în proprietatea societății „Titan, Nădrag, Călan”, fiind deținută de industriașii Max și Edgar Ausnit.

Declinul combinatului din Călan

După anii 1990, Combinatul Victoria Călan, după privatizările eșuate, s-a dezintegrat și a ajuns în cele din urmă la fier vechi. Circa 40 de hectare a fost ecologizată și transformată într-un parc industrial. De asemenea, alte zeci de hectare au fost acoperite de ruine și dărâmături.

Furnalele au dispărut, împreună cu clădirile industriale de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cei care ajung în zona vechiului cimitir al Călanului mai pot vedea, aproape dărâmată, o clădire masivă construită în secolul al XIX-lea, care deservea Uzinele de fier.

Construcția ar putea fi ușor înscrisă pe lista monumentelor istorice din localitate. Cu toate acestea, autoritățile nu au fost interesate de ea. Un alt exemple asemănător este casa de oaspeți a Uzinelor de Fier, a clădirii fostei hidrocentrale din Streisângeorhiu și a Cubului muncitoresc al Uzinelor.

Construcțiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au rămas fără cea mai mare parte din acoperișuri, tocăria le-a putrezit, nu mai au podele, iar o parte din ziduri s-au prăbușit. Interiorul a fost ocupat de vegetație și de mormane de gunoaie, amestecate cu lemnărie veche și moloz.

Hidrocentrala de la Streisângeorhiu a fost devastată de hoți. Scheletul de beton arată rămășițele unei construcții destul de complexe pentru acea perioadă. De asemenea, pe fațada ei au mai rămas doar literele „Victo”, de la Uzina „Victoria” Călan.