Imagini desprinse parcă din altă epocă. Cum arătau cele mai friguroase ierni din istoria României

Iernile geroase din secolul trecut au fost memorabile, lăsând amprente adânci asupra vieții cotidiene din România. Cu temperaturi extreme și nămeți care depășeau înălțimea caselor, acele vremuri au adus greutăți și povești fascinante, ce par desprinse din altă epocă. De la gerurile năprasnice din 1929 până la ”Marele Viscol” din 1954, fiecare iarnă și-a lăsat propria poveste în istorie.

Gerul cumplit din 1929

Prima mare iarnă care a intrat început în memoria colectivă a fost cea din februarie 1929, când Bucureștii au înghețat la -24°C, iar în alte zone din țără s-au învregistrat temperaturi de până la -38,5°C, cel mai scăzut record din istoria României.

Gerul extrem a dus la oprirea poștei, telecomunicațiilor și închiderea tuturor școlilor. De asemenea, alegerile parțiale pentru Senat și Camera Deputaților au fost amânate, iar mulți oameni au fost răpuși de frig în locuințe neîncălzite sau pe drumurile troienite.

Presa vremii consemnează imagini apocaliptice: ”Oameni închiși în case, lupii flămânzi coborau spre sate”. Zăpezile au paralizat transporturile și au forțat autoritățile să răspândească resurse limitate de lemne pentru încălzire.

Iarna din 1954: Marele Viscol

Un alt episod de iarnă extremă a fost cel din februarie 1954, când viscolul a atins viteze de până la 130 km/h, iar zăpada a format nămeți uriași de peste 5 metri într-o singură zi. Bucureștenii s-au trezit prizonieri între ziduri de omăt care blocau casele și străzile.

Tramvaiele au rămas imobilizate în zăpadă, iar orașul a fost complet paralizat. Autoritățile au mobilizat armata, care a folosit inclusiv tancuri pentru tasarea drumurilor.

Un apel general a fost transmis către populație: muncitori, studenți, gospodine și chiar copii au ieșit cu lopeți pentru a elibera străzile de nămeți.

Scriitorul Pericle Marinescu descria scene aproape ireale: ”Văzduhul e un infern, ninge, viscolește. Nămeții au îngropat gardurile, au înfundat curțile. Străzile arată ca tranșee”.

Recorduri istorice de frig

Cea mai scăzută temperatură din București a fost înregistrată într-un alt episod de iarnă cumplită, cea din ianuarie 1942. La stația meteorologică Băneasa, termometrele au arătat -32,2°C, iar în Brașov, gerul a atins -38,5°C.

Această iarnă a avut efecte devastatoare întreaga Europă, soldații germani fiind obligați să se retragă din apropierea Moscovei din cauza echipamentului necorespunzător.

În România, multe fabrici s-au închis, iar trenurile au fost blocate zile întregi de zăpezi. Lemnele de foc au fost raționalizate, fiind păzite de soldați care le distribuiau populației în cantități limitate pentru supraviețuire.

Vezi și Marele viscol din 1954, cea mai cumplită iarnă din istoria României. Nămeții depășeau 5 metri în București!

Iernile anilor ’80 și ’90

Iernile geroase au continuat și în anii următori, cu episoade memorabile precum iarna din 1985, când temperaturile au coborât sub -30°C, sau iarna din 1995-1996, care a doborât recorduri climatice. Stratul de zăpadă s-a menținut timp de 170 de zile, iar ninsorile au durat până în aprilie. În unele zone, oamenii au sărbătorit Paștele între nămeți.

Fotografiile din acele vremuri sunt îmblematice: tramvaie care circulau prin tuneluri săpate în zăpadă și oameni baricadați în case, împotriva unui peisaj ce aducea mai degrabă cu regiunile arctice.

Astăzi, asemenea ierni par doar amintiri dintr-o altă lume. Cu toate acestea, ele rămân simboluri ale puterii naturii și ale rezistenței oamenilor în fața vitregiilor vremii. Privind imaginile acelor vremuri, suntem transportați într-o epocă unde frigul nu era doar o provocare, ci și o lecție de solidaritate și adaptare.

Vezi și Iarna se dezlănțuie în România. ANM a anunțat prognoza meteo până la jumătatea lunii ianuarie 2025!