Iluzie optică pentru începutul de weekend. O pisică stă pitită în grădină, ai zărit-o?
Iluziile optice sunt fenomene vizuale care păcălesc creierul să perceapă ceva diferit decât este în realitate. Aceste iluzii pot lua multe forme, de la modele simple care par să se miște sau să-și schimbe forma, până la imagini mai complexe care par să sfideze legile fizicii. Ele pot fi atât intrigante, cât și confuze, făcându-le un subiect popular de studiu pentru oamenii de știință și un puzzle distractiv pentru oamenii de toate vârstele să se bucure de ele. Iluzie optică pentru începutul de weekend.
Vezi pisica?
Imaginile iluziilor optice sunt adesea create folosind forme simple precum triunghiuri, cercuri, pătrate, dreptunghiuri etc. Aceste forme sunt apoi aranjate în diferite moduri pentru a crea iluzia. Scopul este să vezi ceea ce nu este cu adevărat acolo sau ce este ascuns în fața ochilor.
Ești pregătit pentru o provocare dificilă? Numai observatorii atenți pot găsi pisica.
Poți vedea o imagine a unei grădini în această fotografie a iluziei optice. În afară de gardul grădinii și plante, există și o pisică ascunsă la vedere în această poză care te lasă fără cuvinte.
Scopul tău este să încerci să găsești pisica mare în imagine în 6 secunde sau mai puțin.
Unii dintre voi poate au găsit pisica până acum. Cu toate acestea, câțiva oameni s-ar putea să nu o poată găsi ascunsă în această imagine.
Ai răspuns corect?
Pisica era ascunsă lângă perete. Cât timp ți-a luat să îți dai seama?
Știi cum funcționează iluziile optice? Creierul nostru este ca un supercomputer orb: este foarte inteligent, dar nu poate vedea. Este doar o masă foarte inteligentă.
Pentru a înțelege de ce are nevoie, ochii noștri îi spun creierului nostru cum arată lucrurile din jurul nostru. Problema este că ochii noștri știu doar câteva cuvinte pentru a descrie ceea ce văd.
Uneori, creierul nostru se confundă cu ceea ce încearcă să-i spună ochii.
Acest lucru poate însemna că creierul crede că lucrurile se mișcă când de fapt sunt statice. Sau s-ar putea să „vezi” forme, nuanțe sau culori care nu sunt cu adevărat acolo.
Ochii noștri și creierul nostru își vorbesc între ei într-un limbaj foarte simplu, ca un copil care nu cunoaște multe cuvinte. De cele mai multe ori, aceasta nu este o problemă și creierul nostru este capabil să înțeleagă ceea ce îi spun ochii.
Culoarea unei portocale, dimensiunea unui scaun, cât de departe este ușa – creierul tău știe toate aceste lucruri pentru că ochii i-au spus într-un limbaj simplu.
Dar creierul tău trebuie și să „umple golurile”, ceea ce înseamnă că trebuie să facă niște presupuneri bazate pe indiciile simple de la ochi. În mare parte, acele presupuneri sunt corecte (de exemplu, pot vedea că ușa arată cam așa de mare și lumina cade pe ea în acest fel, deci creierul meu ia aceste indicii simple și presupune că ușa este cam la un metru distanță).