Gafele făcute de Nicolae și Elena Ceaușescu în străinătate. Ce au observat americanii la dictatori și de ce fugea regina Marii Britanii de ei

Gafele făcute de Nicolae și Elena Ceaușescu în timpul vizitelor în străinătate sunt de tot râsul azi, când s-au aflat, pe baza relatărilor diplomaților. Atunci când cuplul dictator era la putere, nimeni nu îndrăznea să schițeze vreun zâmbet, nici măcar discret, mai ales față de soția dictatorului.

Nicolae și Elena Ceaușescu, un cuplu de oameni simpli, care au avut la picioare un întreg popor

Azi, gafele lor mai sunt relatate de către cei care au trăit în preajma lor și de străinii care i-au întâlnit în timpul vizitelor oficiale. La vremea respectivă se spunea despre ei că sunt fii din popor, dar, mai pe românește, erau din familie de țărani, aspect care nu a fost, nu este și nici nu va fi un argument pentru glume sau ironii. Interesantă a fost ascensiunea lor, de oameni simpli, „fără carte”, cum se spune, în fruntea unui stat comunist.

Din momentul în care au avut la picioare un întreg popor, au început să-și mai cizeleze comportamentul simplist și obiceiurile care nu le făceau cinste, în calitate de lideri prezidențiali. Totuși, există o vorbă, tot din popor: „lupul își schimbă părul, dar năravul nu”. E o zicală care s-a potrivit perfect cuplului dictator. Oricât de mult și-ar fi cenzurat ei latura țărănească și deloc intelectuală, tot se dădeau în fapt și gafau aproape ori de câte ori mergeau prin străinătate. Iar asta a fost posibil și din cauza încăpățânării lor, pentru că nu prea acceptau să fie școliți.

„Lenuța” era tare curioasă din fire

Elena Ceaușescu, cel puțin, dădea dovadă de o naturalețe comportamentală mult prea evidentă. Atunci când Ceaușeștii au fost invitații regelui spaniol, la castel, Elena a început să umble noaptea prin toate camerele și să scotocească prin pupitre, să vadă ce se ascunde pe-acolo.

Nici Nicolae și nici Elena Ceaușescu nu erau prieteni buni cu limbile străine, nici măcar cu engleza sau franceza, care sunt de bază pentru un politician/diplomat de carieră. El începuse să mai „rupă” câteva cuvinte în limba franceză, dar avea probleme cu toponimia cuvintelor, adică nu înțelegea că termenii francezi nu au aceeași ordine în fraze ca în limba română. La un moment dat, chiar traducătorul l-a corectat. „Lenuța” era mai consecventă și cerea să i se traducă tot, cuvânt cu cuvânt, ca să nu-i scape nimic din discuțiile cu mai marii lumii. Doar informația înseamnă putere, nu?

Regina Marii Britanii a fugit de Ceaușești, ca să nu mai dea ochii cu ei

Un moment penibil s-a întâmplat în 1978, în timpul vizitei lor în Marea Britanie.  Reginei Elisabeta a II-a nu i-a picat deloc bine decizia guvernului engkez de a-i invita pe Ceaușești la palatul ei. Sigur, regina a cam avut mereu o problemă cu astfel de vizite. Doar când veneau președinții americani îi cam plăcea. În ceea ce privește cuplul dictator din România Socialistă, regina a făcut tot posibilul să nu prelungească întrevederea cu ei mai mult decât ar fi fost necesar.

La un moment dat, în timp ce-și plimba cățeii Corgie prin grădinile palatului, i-a observat pe Ceaușești că veneau spre ea să o întâlnească, dar atunci, a făcut cale întoarsă cu tot cu câini și s-a ascuns într-un tufiș, ca să nu dea ochii cu ei. Această întâmplare a povestit chiar ea pentru cartea Our Queen, a unui scriitor englez.

Nimic surprinzător. Marea Britanie era prea formală pentru stilul simplist și libertin al cuplului prezidențial din România Socialistă. Prin SUA ar fi trebuit să se simtă mai în largul lor, întrucât americanii nu țin aproape deloc la etichetă. Totuși, și aceștia au observat ceva ciudat la Nicolae Ceaușescu.

În timpul vizitei în SUA, în 1979, pe vremea lui Jimmy Carter, William Luers, pe atunci secretar adjunct de stat şi responsabil de buna şedere a Ceauşeştilor pe teritoriul american, îşi aminteşte momentul şi confirmă faptul că dictatorul român devenea nevrotic în contactul direct cu masele.

Dincolo de ciudățeniile evidente ale lui Nicolae Ceaușescu, acesta a rămas în istorie drept unul dintre cei mai activi lideri comuniști pe plan extern. A întreținut o mulșime de relații diplomatice cu state spre care Moscova se uita doar cu ostilitate. De fapt, dictatorul ajunsese să fie chiar mai popular decât liderii de la Kremlin, iar asta nu le-a picat deloc bine.