Fii bun la gramatică: cum se scrie corect ”Nu fi supărat” ori ”Nu fii supărat”?
„A fi, sau a nu fi?”. Fie că am văzut sau nu piesa de teatru Shakespeare, citatul celebru din Hamlet, ce reprezintă linia de deschidere a monologului în scena mănăstirii, este în mintea tuturor. O melancolie ce are în vedere moartea, suicidul, în timp ce este așteptată dragostea ei, a Opheliei. Oricum, mai complicat decât gramatica, unde tot o întrebare te pune pe gânduri: cu doi de ”i”?
Cum se scrie corect ”Nu fi supărat” ori „Nu fii supărat?”
”Să nu fii” sau ”să fi”? Numai la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). În rest, indiferent că este la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeași.
eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie
Conjunctivul perfect: e cu „fi” la toate persoanele, indiferent că este afirmativ sau negativ:
Eu / tu / el / noi / voi / ei să fi învăţat la gramatică, acum n-ar mai fi fost atâtea discuţii.
Eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi chiulit de la ora de gramatică, acum nu ar mai fi fost discuția aceasta.
Forma de imperativ afirmativ a verbului „a fi” este „fii”, la fel cum este și cea de conjunctiv, afirmativ și negativ („Să fii sănătos”/ „Să nu fii supărat”). În același timp, forma corectă de imperativ negativ este cu un singur „i”- „Nu fi supărat”.
- Răspunsuri corecte: „Nu fi supărat!”, „Fii cuminte!”.
Când se scrie ”fi” cu 2 ”i”
Infinitivul – întotdeauna cu un singur ”i”: a FI.
Viitorul – se formează de la infinitiv, așa că tot cu un singur ”i”. Mereu Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. El este invariabil la toate persoanele.
Condiționalul prezent: precum viitorul, se formează de la infinitiv, astfel că tot un singur ”i” vom avea. Mereu Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI.
Conjunctivul prezent (cel care începe cu ”să). Se formează de la FI-, cel cu un singur ”i”, numai că acum este variabil, căci i se adaugă diferite terminații. La a II-a persoană devine ”să FII”, cu doi de ”i”, notează diacritica.wordpress.com.
- Exemplu: Să fii acasă la ora zece, că dacă nu, ne supărăm.
eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)
Conjunctivul perfect se formează precum condiționalul perfect, cu tot cu ”FI” invariabil, cu un singur ”i”. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost.
- Exemplu: Să fi avut eu vârsta ta…
Imperativul negativ: Nu FI. Un singur ”i”, căci vine de la infinitivul de mai sus, ”fi”. Chiar dacă scriem ”Fii”, când îl punem pe ”nu” scoatem un ”i”: nu FI!”. În limba română, imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Nu citi! Nu spune! Nu face!). Infinitivul lui ”a fi” e tocmai „fi”, cu un singur „i”.