Elena Ceaușescu l-a condamnat la moarte sigură pe dictator. Ce le-a interzis medicilor care au venit să îl salveze

A existat un moment când chiar Elena Ceaușescu ar fi putut să fie călăul soțului său, din cauza înapoierii sale culturale și a lipsei execrabile de cunoștințe în domeniul medical. „Întâia chimistă a țării” era să-i facă felul lui Nicolae Ceaușescu, într-un moment în care acesta din urmă suferise o criză din cauza bolii care-l măcina. Dictatorul a fost la un pas de moarte cu puțin timp înainte de Revoluție.

Dacă acesta ar fi decedat atunci, probabil că alta ar fi fost istoria României. La fel de bine, ar fi putut să nu existe o revoluție, nu una într-atât de sângeroasă, cel puțin, iar puterea n-ar mai fi căzut în mâinile lui Ion Iliescu. Însă, e doar o ipoteză. Ar mai fi existat și alte posibilități.

În 1989, Nicolae Ceaușescu devenise mai fragil decât o trestie

Nicolae Ceausescu era sa moară înainte de Craciunul din decembrie 1989. El era diabetic de foarte mulți ani. Era o boala ce venea de la parinții săi. Inclusiv Andruță Ceaușescu, fratele său, era dependent de insulină. Acest lucru i s-a părut lui Nicolae inadmisibil. I se urcaseră odele la cap și se credea un supra om care nu poate să fie dependent de vreun medicament. Totuși în aprilie 1989 era cât pe ce să moară din cauza diabetului.

Mai exact pe 14 aprilie 1989, doctorul Iulian Mincu, unul dintre marii noștri diabetologi, a fost chemat la Palatul Primăverii. Nicolae Ceaușescu e în pragul comei, cu o glicemie de 396, față de un maxim de 120, cât este normal. Erau o grămadă de medici lângă el, dar nimeni nu îndrăznea să ia vreo decizie. Soția dictatorului era și ea foarte supărată interzicându-le celor care îl îngrijeau să îi administreze insulină. Bolnavul era livid, total absent, nu vorbea cu nimeni.

Diabetic de vreun deceniu, îl ținea sub control din alimentație, dar acum se produsese „explozia”. Nicolae Ceaușescu era atent la ce mânca, dar îi plăcea să mai ciupească câte un pahar două de băutură pe la sindrofii, ceea ce este dăunător suferinzilor de diabet.

Elena Ceaușescu aproape că i-a făcut felul soțului său și nici măcar n-a avut nevoie de mitraliere

Doctorul Mincu a ajuns la ora 8:30 punct la Palatul Primăverii. „Era un culoar de 17 medici. Ceaușescu era întins pe o canapea, absent total. Livid, absent, nu vorbea cu nimeni”. Elena Ceaușescu a fost cea care a intervenit:

„Uite ce e, are diabet, situația nu e bună, vrem să știm ce se poate face!”

Doctorul i-a spus că pacientul este în precomă hiperosmolară și dacă nu se intervine, în două ore moare. Decide să-i aplice un tratament intravenos cu insulină. Elena Ceaușescu nici nu vrea să audă. Urlă la medic zicând:

„Așa i-ai făcut și lui Andruță și, uite, a rămas dependent!”

Doctorul a fost categoric, dar Elena l-a trimis acasă. Pe după amiază Iulian Mincu a fost chemat din nou. Elena dăduse câteva telefoane prin străinătate și toți i-au spus că la vârsta dictatorului și în condițiile în care se află, singura soluție e insulina.

Doctorul i-a administrat 400 – 500 de unități de insulină, iar dictatorul pană în 25 decembrie 1989 a rămas dependent de acest medicament, lucru confirmat de cei care au făcut parte din completul de judecată. A doua zi era alt om. Conform „tradiției”, nu a mulțumit nimănui! A cerut o alimentație specifică și, în două săptămâni, a efectuat o vizită de lucru.

Medicul Mincu susține că dacă nu i s-ar fi administrat în două ore insulina, alta ar fi fost soarta țării.