Drama neştiută din viaţa lui Mihai Șora, moartea care l-a urmărit mereu. Cine sunt urmaşii filosofului

Regretatul Mihai Șora s-a stins din viață cu o mare durere în suflet. Marele filosof și eseist român a fost foarte activ pe rețelele de socializare în timpul vieții, acolo unde a împărtășit nenumărate amintiri cu internauții, printre care și o poveste dură care l-a apăsat mereu. ,,Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama”, a povestit bărbatul în cadrul unei postări din mediul online.

Drama din viața lui Mihai Șora: ce episod i-a marcat viața?

Mihai Șora a murit astăzi la vârsta de 106 ani. Celebrul filosof român a fost foarte activ pe rețelele de socializare de-a lungul vieții, acolo unde a povestit pentru internauți și drama care l-a apăsat până la finalul zilelor. Mai exact, este vorba despre episodul dramatic în care sora mamei sale avea să se îmbolnăvească de ,,gripa spaniolă”.

Lucrurile nu s-au oprit aici pentru că fratele lui mai mare a avut același diagnostic pe când avea doar șase luni. Teodor Șora a murit chiar în brațele mamei lui în tren în drum spre înmormântarea surorii sale.

,,Cu puțin timp înainte de înmormântare, fratele meu mai mare, Teodor, bebe de șase luni, s-a îmbolnăvit: o neașteptată și ciudată febră, care nu părea să aibă nimic comun cu bolile obișnuite ale copilăriei. Atunci Tata a hotărât că va merge singur la înmormântare, iar Mama va rămâne acasă, lângă copil.

Și singur a pornit la drum. Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama: plângându-și sora moartă, îngrijorată din pricina copilului… A hotărât, în cele din urmă, să plece după Tata cu următorul tren, ca să-și conducă sora la groapă”, a scris filosoful pe pagina sa de Facebook.

,,Eu nu l-am cunoscut…”

Regretul lui a fost că nu l-a cunoscut niciodată pe Teodor, fratele cel mare. De asemenea, sentimentul de tristețe se stabilea în sufletul său de fiecare dată când în jurul lui auzea povești despre el.

,,Teodor a murit atunci: în brațele Mamei mele, în trenul care îi ducea de la Timișoara la Pesac, unde trăise sora ei. Iar Tata, preot ortodox, i-a înmormântat a doua zi pe amândoi, în aceeași groapă.

Eu nu l-am cunoscut pe Teodor (născut fiind în ’16), dar pe toți cei care m-au precedat, străini ori din familia mea, i-am auzit mereu vorbind despre el ca despre un copil-minune; o aură, o legendă admirabilă s-a instalat, odată cu moartea lui, devenind, pentru copilul care eram însumi, un punct cardinal, exemplul adesea invocat, mai ales de Mama, atunci când făceam vreo boroboață sau mă foiam pe scaun: „Todoraș n-ar fi făcut așa ceva…“, a mai povestit Mihai Șora.