De ce și-a botezat Silviu Prigoană copiii Honorius, Silvius și Maximus: Adevăratul motiv

Silviu Prigoană, un nume cunoscut în lumea afacerilor și politicii din România, a lăsat în urmă o poveste plină de suișuri și coborâșuri. La doar 60 de ani, viața sa s-a încheiat brusc, în urma unui infarct miocardic. Moartea sa neașteptată a adus o mare pierdere pentru familie, prieteni și cei care l-au cunoscut. Totuși, moștenirea sa spirituală și povestea vieții sale continuă să inspire, mai ales prin cei patru copii ai săi, ale căror nume au captat atenția publicului.

Originea numelor latinești: O decizie ancorată în istorie

Prigoană nu a fost doar un om de afaceri de succes, ci și un pasionat al istoriei. Alegerea numelor pentru primii trei copii ai săi – Honorius, Silvius și Maximus – a fost inspirată de rădăcinile latine ale poporului român.

„Pentru că suntem un popor latin, mi se pare normal să le pun copiilor mei nume latine. Eu am studiat foarte multă istorie, iar numele alese pentru ei sunt cu adevărat reprezentative de-a lungul vremii,” declara Silviu Prigoană cu mulți ani în urmă.

Aceste nume nu doar că au o rezonanță puternică, dar reflectă respectul său pentru trecut și dorința de a păstra vie legătura cu moștenirea culturală a României.

O poveste de viață marcată de pierderi și noi începuturi

Viața lui Prigoană a fost profund marcată de pierderea primei sale soții, alături de care a avut doi fii: Honorius și Silvius. Prima sa soție, colegă cu el la o fabrică din Cluj-Napoca, era subingineră, în timp ce el lucra ca muncitor necalificat.

Tragedia a lovit în 1994, când ea s-a stins din viață din cauza unei boli incurabile, lăsându-l pe Prigoană singur cu doi copii mici.

„Prima mea soție a murit în 1994, când Honorius și Silvius erau mici. A avut o boală cumplită și, în doar șase luni, a plecat dintre noi. Am luptat mult atunci, dar n-am avut ce să fac. Partea de transplantologie era în pionierat – nu se făcea așa ceva pe scară largă. Astăzi am fi reușit să o salvăm. Atunci nu am reușit să facem nimic,” povestea Prigoană, amintindu-și cu durere acea perioadă.

Un nou capitol: Familia extinsă și provocările vieții de cuplu

După pierderea primei soții, Prigoană a încercat să își refacă viața. La patru ani după tragedie, s-a recăsătorit cu Delia Gabriela, o relație discretă, dar nu lipsită de controverse. Se vehicula că Prigoană i-ar fi făcut un cadou substanțial fostei soții – o firmă de import pentru aspiratoare stradale.

Căsnicia lor nu a rezistat însă mult, iar în 2003 cei doi au divorțat. În scurt timp, Silviu Prigoană a început o relație cu Adriana Bahmuțeanu, cea care avea să devină cea de-a treia soție a sa. Relația lor a fost intens mediatizată, fiind caracterizată de numeroase împăcări și despărțiri, dar și de doi copii: Maximus și Eduard.

O moștenire a iubirii paterne

Indiferent de tumultul vieții sale personale, Prigoană a fost un tată dedicat. Relația sa cu cei patru copii a fost una apropiată, iar alegerea numelor pentru fiecare a reflectat nu doar pasiunea sa pentru istorie, ci și dorința de a le oferi o identitate distinctivă.

Numele Maximus și Eduard, alături de Honorius și Silvius, au devenit un simbol al legăturii familiale și al respectului pentru valorile pe care Prigoană le-a prețuit de-a lungul vieții.

Durerea pierderii: Un gol lăsat în sufletele celor dragi

Moartea subită a lui Silviu Prigoană a șocat familia și apropiații. Deși se afla în plină activitate, infarctul miocardic l-a luat pe nepregătite, lăsând în urmă o durere profundă.

„Prigoană a fost un om puternic, dar și extrem de sensibil. Și-a pus mereu familia pe primul loc, indiferent de greutăți,” mărturisește un apropiat al familiei.

Un exemplu de reziliență și pasiune pentru tradiție

Silviu Prigoană a fost mai mult decât o figură publică; a fost un om care și-a trăit viața cu intensitate, cu pasiuni puternice și o dragoste profundă pentru familie. Alegerea numelor latine pentru copiii săi, dedicarea față de cei dragi și capacitatea de a trece peste tragedii personale sunt aspecte care definesc moștenirea sa.

Astăzi, cei patru copii ai săi duc mai departe nu doar numele primite, ci și valorile insuflate de un tată care a crezut cu tărie în importanța tradiției și a educației. Povestea lui Silviu Prigoană rămâne o lecție despre curaj, familie și respect pentru moștenirea culturală.