De ce se acoperă oglinzile când moare cineva, de fapt. Secretul acestei tradiții de la țară

România este, fără îndoială, o ţară bogată în tradiţii, ritualuri şi superstiţii. Una dintre cele mai cunoscute este cea legată de acoperitul oglinzilor atunci când moare cineva, însă mulţi habar nu au care este secretul acestei tradiţii.

Motivul pentru care se acoperă oglinzile când moare cineva

În multe zone din România, ritualurile legate de moarte se păstrează cu sfinţenie. Unul dintre obiceiurile la care nu s-a renunţat este cel al acoperitul oglinzilor în casa în care a murit o persoană. Dar câţi dintre cei care fac asta ştiu care este adevăratul motiv pentru care bătrânii ţin încă la această superstiţie?

Unii spun că dacă sufletul celui care a părăsit această lume îşi va vedea reflexia în oglindă, acesta nu îşi va mai găsi liniştea şi va bântui locul respectiv pentru totdeauna. Alţii cred că dacă apare imaginea mortului într-un geam sau oglindă, este foarte posibil ca în viitorul apropiat să moară o altă persoană din casă.

Specialiştii, după ani de studii, au aflat ce a stat la baza acestui ritual. Ce spune Corina Bejinaru în lucrarea “Moartea în casă. Performări spaţiale şi comportament ritual”?

Ce spun specialiştii despre obiceiul acoperirii oglinzilor

“O examinare a raţiunilor pentru care se recurgea la o asemenea practică este foarte interesantă întrucât ne dezvăluie nu numai principiile logice care structurează constructele mentalului colectiv, ci şi mutaţiile produse de-a lungul timpului ca urmare a opacizării valenţelor sale iniţiale.

Potrivit opiniei informatorilor noştri «să întorce cotătoarea, ca să nu să vadă mortu în oglindă să vie înapoi» sau «oglinda ori o întorce cu spatele ori o acopere cu ceva; zâce că să nu să vadă mortu în oglindă, să nu fie doi morţi în casă, că atunci să zâce că mai moare cineva din casă, mai duce mortu unu».

Această practică trebuie relaţionată pe de o parte cu vechea credinţă referitoare la prezenţa sufletului în casă pe perioada funeraliilor, iar, pe de altă parte, cu valenţele simbolice atribuite oglinzii.

Pornind de la premisa potrivit căreia oglinda are un statut ambiguu şi constituie «o ameninţare virtuală a realităţii pe care o dublează se poate justifica nevoia resimţită de a anihila orice potenţial pericol reprezentat de multiplicarea prin reflectare a unei stări personalizate.

Ca atare, sufletul devenit deja element al lumii oculte constituie o prezenţă ameninţătoare a cărei replicare este literalmente nedorită“, spune Corina Bejinaru, conform Adevărul.ro.