De ce nu se dau bani colindătorilor care vin în seara din ajunul Crăciunului. Iată ce spun datinile

Venirea lui Moș Crăciun, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, este așteptată de copiii de pretutindeni. Moșul cel Bun, care împarte bucurii și cadouri copiilor cuminți, a apărut în secol al IX-lea. Îmbrăcat în costum roșu, cu blăniță albă pe margini, cizme negre și căciulă roșie, acesta străbate ținuturile în lung și-n lat pentru a-și îndeplini cea mai importantă dintre misiuni: aceea de a face copiii fericiți. Iată ce tradiții și superstiții sunt legate de seara de Ajun, dar și de Crăciun.

De ce nu se dau bani colindătorilor care vin în seara din ajunul Crăciunului

Se spune că Maica Domnului, cuprinsă fiind de durerile facerii, cere adăpost la Moș Ajun. Spunând că este sărac, acesta o îndreaptă către fratele său, mult mai bogat, Moș Crăciun. Dar acesta era un om rău, soția sa, Crăciuneasa fiind cea bună la suflet, care i-a adăpostit. Fiindu-i, totuși, frică de Moș Crăciun, a găsit de cuviință să o adăpostească în grajdul de animale. Crăciun a aflat de cele întâmplate și s-a mâniat peste măsură, tăindu-i mâinile soției sale. Atunci, Fecioara Maria a făcut o mare minune și i-a lipit la loc mâinile Crăciunesei. Întâmplarea avea să-l facă de-acum un om blajin pe Crăciun.

Atât Ajunul, cât și Crăciunul, abundă în tradiții și superstiții populare. Încă din Ajun, gospodinele pregătesc covrigi, colaci, amintind de înfășurarea unei mâinu cu degetele întinse ale Crăciunesei, care a ajutat-o pe Fecioara Maria cu adăpost. Colacii sunt pregătiți și oferiți colindătorilor care vin la urat. Covrigii sunt împărțiți copiilor, colăceii sunt pentru colindătorii numeroși, iar colacii pentru flăcăi și neamuri. Din câte se poate vedea, tradiția banilor oferiți de Ajun sau de Crăciun nu există nicăieri, de aceea și concluzia că nu se dau bani la colindat.

Tradiții și superstiții în seara de Ajun

Pentru Ajun se mai pregătesc și turtele, numite și ”scutecele Domnului”, amintind de cele folosite la nașterea Sa. Se presară din timp cu apă călduță, zahăr pisat, amestecat cu nucă sau cu sămânță de cânepă.

De remarcat este faptul că împodobirea mesei de Ajun diferă de la o zonă la alta, dar ceea ce este în comun este faptul că toate produsele sunt de post. Nimeni nu are voie să guste bucatele până preotul nu vine și nu binecuvântează masa, dar și gustă din felurile de mâncare pregătite și cinstește un pahar cu vin. La plecare, preotul ia bani de sub fața de masă, doi colăcei și o parte din vinul din sticlă, în timp ce dascălii poartă traistele cu colaci.

Peste toate, sfințirea mesei de Ajun și vestirea Nașterii Domnului este o datină străveche ținută de preoți și de însoțitorii acestora. De Ajun trebuie să ținem post aspru, iar prima masă va fi cea în momentul în care pe cer apare prima stea, seara, amintind de momentul în care cei trei magi au văzut, la Răsărit, Steaua care vestea Nașterea Domnului. Astfel, ținând tradișiaa, se spune că oamenii vor și sănătoși și vor avea noroc tot anul care va veni.

Tot de Ajun, există credința conform căreia cerurile se deschid, iar în aceste momente se pot bucura toți oamenii buni, cetele cerești putând fi auzite de toți aceștia. Creștinii își vor pune o dorință arzătoare, care, cu siguranță li se va îndeplini. Copiii merg la colindat în seara de Ajun, răspândind bucuria Crăciunului.