Cum și când se plătesc zilele neefectuate de concediu de odihnă. Ce spune legea
Dreptul la concediu de odihnă anual este un beneficiu garantat pentru toți salariații din România, conform Codului Muncii. Totuși, există situații în care angajații nu reușesc să beneficieze de toate zilele de concediu la care au dreptul. Ce se întâmplă în aceste cazuri și care sunt regulile privind compensarea acestora? Legea spune clar ce se întâmplă cu zilele de concediu rămase de la un an la altul.
Ce spune legea despre concediul de odihnă
Conform legislației în vigoare, fiecare angajat are dreptul la un concediu anual de cel puțin 20 de zile lucrătoare, acesta fiind doar pragul minim stabilit prin lege. În funcție de contractele colective de muncă, domeniul de activitate sau condițiile speciale de muncă, durata concediului poate fi mai mare.
Un aspect important de reținut este că acest drept nu poate fi cesionat altor persoane. Cu alte cuvinte, un angajat nu poate să cedeze zilele sale de concediu unui coleg, nici să renunțe la ele. Angajatorul, la rândul său, nu poate să limiteze dreptul salariatului la concediu, indiferent de circumstanțe. Acesta este un drept personal și protejat de lege.
Dacă din diverse motive un angajat nu reușește să-și efectueze toate zilele de concediu de odihnă într-un an calendaristic, legea permite reportarea acestora. Zilele de concediu neefectuate pot fi utilizate într-o perioadă de până la 18 luni, calculată de la începutul anului următor.
De exemplu, dacă un angajat nu și-a utilizat integral zilele de concediu din 2024, acesta le poate lua până la mijlocul anului 2026. Este responsabilitatea angajatorului să se asigure că angajatul beneficiază de aceste zile înainte de expirarea termenului.
Când pot fi compensate financiar zilele de concediu rămase
Compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate este permisă de lege doar într-un singur caz: la încetarea contractului individual de muncă. În această situație, angajatorul are obligația să plătească angajatului toate zilele de concediu rămase neutilizate, sub forma unei indemnizații.
Această regulă exclude posibilitatea ca angajații să ceară plata pentru concediul neefectuat cât timp sunt încă în raporturi de muncă. Totodată, angajatorul nu poate opta să plătească zilele de concediu în loc să acorde timpul liber prevăzut de lege.
În perioada concediului de odihnă, angajatul beneficiază de o indemnizație care nu poate fi mai mică decât salariul său de bază. Aceasta include și eventualele sporuri permanente prevăzute în contractul individual de muncă. Totuși, zilele libere legale, cum ar fi sărbătorile naționale, nu sunt incluse în concediul de odihnă, ci se adaugă la zilele de concediu, fiind garantate tot în Codul Muncii.
Există anumite categorii de angajați pentru care regulile diferă. De exemplu, personalul didactic care lucrează în regim de plată cu ora nu are dreptul la concediu de odihnă plătit pentru timpul lucrat în acest mod. În plus, aceștia nu primesc indemnizații pentru zilele neefectuate la încetarea contractului. Pentru ei se aplică însă liberele legale și vacanțele școlare.