Cum se răcorea Nicolae Ceaușescu vara. Așa scăpa de caniculă, fără aer condiționat

Cum trecea Nicolae Ceaușescu peste zilele extrem de călduroase de vară? Acesta nu folosea aer condiționat deloc din cauza problemei de sănătate pe o avea.

Cum trecea Ceaușescu peste zilele caniculare?

Aerul condiționat este salvarea multora, dar înainte de de 1989 nu exista pentru români, pentru că în țară nu se produceau și nici nu se importau. Cu toate astea, atunci când șeful statului era în deplasare în alte țări, nu adora deloc ideea aceasta, din cauza problemei de sănătate cu care s-a confruntat încă de mic. Sala Palatului avea un sistem impresionant de aerisiri, dar din cauza temerii dictatorului de microbi sau de contaminare radiologică la ședințele de partid era totul închis. Dar membrii formațiunilor diverse se bucurau totuși de temperaturi decente, pentru că până la venirea lui sistemul de aerisire funcționau.

Instituțiile mari aveau generatoare electrice și puțuri de alimentare cu apă în cazul în care rețeaua publică ar fi fost afectată, iar vara era pompată apă din puț în calorifere la 9-10 grade Celsius. Sistemul de răcire cu apă prin tavan sau pardoseli era unul ecologic. În timpul liber, pentru a se răcori puțin, soții Ceaușescu preferau stațiunea Neptul, considerată cea mai cochetă stațiune înainte de Revoluție, denumită „perla litoralului românesc.” Plaja era îngrădită și păzită de trupele de Securitate, iar complexul era deservit cu 100 de oameni care asigurau tot confortul președintelui și Primei Doamne.

«Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!»

Când nu erau la plajă, locuiau într-o vilă (Zona 2) din stațiunea menționată. De-a lungul anilor, au circulat numeroase anectode în ceea ce privesc vacanțele pe litoral ale dictatorului. „Se scoală Ceauşescu într-o dimineaţă devreme şi iese pe terasa cu privelişte la mare. Inspiră briza mării cu nesaţ şi spune mulţumit de viaţă: «Bună dimineaţa, soare!». «Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!».

Uimit, nea Nicu se duce în vilă şi îi spune Leanei ce i s-a întâmplat: «Suntem atât de cunoscuţi, încât şi soarele ştie cine sunt». A doua zi dimineaţa se scoală amândoi devreme. Ies pe terasă şi salută din nou: «Bună dimineaţa, soare!». «Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu! Soare a fost ieri de serviciu. Eu sunt State»”, era una dintre acestea.