Cum repari maioneza tăiată. Cele mai tari 3 trucuri secrete de la gospodinele de la țară

Maioneza este un sos rece, gros, ce constră într-o emulsie de ulei și gălbenușuri de ou, puțin muștar, zeamă de lămâie și sare. Se folosește la salate, la pește sau alături de legume. Deși pare simplu de gătit, preparatul pune la îndoială răbdarea celor care îl gătesc, fiindcă acesta poate atinge un punct sensibil în care se poate tăia. Nu trebuie intrat în panică, deoarece există soluții, iar sosul poate fi reparat prin câteva trucuri secrete.

3 trucuri pentru a repara o maioneză tăiată

În restaurante și bucătării nu există maioneză tăiată. Chiar dacă s-a tăiat, există variante pentru a o repara și a nu piede ingredientele folosite. Unul dintre secrete este să pui o linguriță de muștar de la început și să omogenizezi bine cu gălbenușul, turnând ulei treptat și amestecând constant. De îndată ce noua maioneză a crescut în volum și a devenit mai consistentă, poți adăuga încet câte o lingură din maioneza tăiată. Cele două se vor împreuna perfect și astfel vei obține o maioneză legată.

O altă metodă pentru a salva o maioneză tăiată este să adaugi o linguriță sau două de apă fierbinte și să continui să amesteci energic maioneza. Probabil ai folosit prea mult ulei sau ai pus mai multă apă decât era necesar. Apa fierbinte ajută la coagularea gălbenușului și acesta se omogenizează mai bine cu uleiul. În continuare, adaugă zeama de lămâie și continuă să amesteci în maioneză, până când vezi că începe să se lege. Continuă cu ulei, turnat în fir subțire, și vei avea un rezultat de invidiat.

Istoria acestui sos

Înainte ca sosul numit maioneză să apară în cărțile de bucate franceze, în secolul al XVIII-lea, mai multe versiuni ale unor sosuri similare existau în Spania și în Franța. În 1750, Francesc Roger Gomila, un valencian, a publicat o rețetă pentru un sos similar cu maioneza în ”Art de la Cuina” – (”Arta de a găti”). El numește sosul ”aioli bo”.

Rețetele anterioare ale sosurilor similare emulsionate, care de obicei au în conținut usturoi, apar într-o serie de cărți de rețete spaniole, datând până în secolul al XIV-lea, în”Llibre de Sent Soví”, unde este numit ”all-i-oli”, literalmente ”usturoi și ulei”, în catalană. Acest sos s-a răspândit în tot Regatul Aragonului, pentru că Juan de Altamiras oferă o rețetă în celebra sa carte de rețete din 1745, ”Nuevo Arte de Cocina” – (”Noua artă a gătitului”).