Cum le-a păcălit Israel pe româncele care au avut grijă de pensionarii evrei. Impotența României de a-și proteja cetățenii EXCLUSIV

Câteva sute de români care au lucrat cândva în Israel încearcă de ani buni să obțină o mică pensie și din partea autorităților Țării Sfinte. Situația lor e una foarte dificilă, fiindcă acordul bilateral dintre România și Israel pe această temă, semnat în 2013, a fost denunțat de către partea israeliană de la 1 ianuarie 2019. În baza lui, atâta vreme cât a fost valabil, cam cinci ani, conaționalii noștri își pot cere drepturile. Asta pe de o parte!

Pe de alta, ai noștri habar nu au câți români se află în situația asta, deși persoane care lucrează în anumite birouri din incinta Ministerului Muncii se confruntă de ceva vreme cu o serie de plângeri, exact pe subiectul acesta.

Femeile, ca îngrijitoare, bărbații în construcții

„Dacă erai femeie, nu puteai lucra decât ca îngrijitor. La oameni în vârstă, de cele mai multe ori. Bărbații își găseau un loc în construcții, fiindcă acolo era mare nevoie de mână de lucru calificată. Și destul de bine plătită, față de ceea ce primeam noi”, își deschide inima Elena Murtezan, o româncă de 60 de ani din Câmpulung Molodovenesc, întoarsă între timp acasă.

A lucrat acolo o bună bucată de vreme, așa că speranța ei de a primi pensie din partea statului israelian este una mai mult decât întemeiată. Mai ales că, spune ea, și-a plătit cu conștiinciozitate toate taxele față de acea țară.

„Fiica bătrânului unde am lucrat ani buni mă încurajează și azi să nu mă las bătută și să-mi cer acest drept, fiindcă îl merit. Toată treaba e că munca aceea nu-mi este recunoscută”, spune ea cu o voce amară.

Îngrijitoarele de atunci, pensionarele de acum

Elena Murtezan a ieșit la pensie, după 31 de ani de muncă, cu o pensie de 1.667 de lei din partea statului român și suspină după „partea” ce i s-ar fi cuvenit din Țara Sfântă.

„Am auzit că pensia medie pe care statul acela o acordă românilor ce au reușit să convingă sistemul e în jur de 500 sau 550 de euro. Ăștia sunt bani foarte buni pentru mine. Doar că rămân doar în închipurile mele, deși am acte care arată ce am făcut acolo și că am muncit, nu am mers acolo în vacanță”, mai spune Elena Murtezan.

La rândul ei, Dina Vergi, o bucureșteancă de 62 de ani, are și un trecut similar cu cel al femeii din Câmpulung Moldovenesc.

Bucureșteanca a dat în judecată statul evreu

Dina Vergi a fost mai curajoasă și a dat în judecată statul iudeu. Nu a reușit încă să dea lovitura, dar nu a uitat nici cum un prim avocat, pe care l-a angajat să-i rezolve problema, a fugit cu banii luați ca arvună, mai bine de 2.000 de lei. Nu s-a dat bătută și e foarte aproape să-și găsească un nou reprezentant legal în Țara Sfântă.

„În cazul meu e vorba de 152 de luni, fiindcă evreii calculează vechimea în luni, iar nu în ani. Mă încurajează și faptul că opt alte românce au reușit să convingă justiția locală de dreptatea lor. E drept că alte două au eșuat în încercarea lor, pe motiv că nu aveau rezidență. Dar în acest caz procurorii de acolo au forțat legea, fiindcă în acel acord, unul încheiat deopotrivă pentru muncitorii români și bulgari, nu există o prevedere expresă în acest sens”, declară, la rândul ei, Dina Vergi pentru Playtech.

A ieșit la pensie în România, dar în ciuda faptului că a lucrat și contabilă, suma lunară e una insuficientă. Iată de ce varianta de a o mări cu ceva venit din Israel o încântă.

Nu era permisă plata unor impozite de muncă și către București, și către Tel Aviv

Își amintește foarte bine că și-a dorit să plătească ambelor state pentru a-și asigura o bătrânețe liniștită, dar i s-a spus că așa ceva nu e permis de lege.

„Chestiunea e că nu am putut plăti în acea vreme și la București, și acolo, în Israel, fiindcă legea nu ne permitea asta. În schimb, acum am fost uitați cu totul!”, indică bunica din Capitală.

Și ea pare ușor optimistă, asta și fiindcă a luat „la picior” o serie de birouri și departamente din Ministerul Muncii în încercarea ei de a-și apropia dreptatea.

„Cei de acolo m-au lăsat să cred că trebuie să mă înarmez cu ceva răbdare așteptând rezolvarea chestiunii. Am avut o șansă bună la începutul toamnei trecute, dar a venit acel moment nefast din 7 octombrie și totul s-a năruit. Trebuie reconstruit totul de la zero. Asta e, o să avem răbdare, eu și alte câteva fete care ținem legătura pe Whatsapp în chestiunea asta. Poate că, într-o bună zi, vom avea și noi parte de o mică bucurie, care înseamnă nimic altceva decât să ni se recunoască munca depusă acolo”, mai spune aceeași Dina Vergi.

Playtech Știri a încercat să afle de la cineva de la Ministerul Muncii care e soarta românilor care au trăit o asemenea provocare pe propria piele. Ministrul Simona Bucura Oprescu nu a răspuns apelurilor noastre telefonice și nici altcineva din partea Biroului „Politici și Servicii Sociale”. În cele din urmă ni s-a transmis, e drept, foarte politicos, să facem o cerere oficială în acest scop, pe emailul de serviciu al Ministerului, fiind încredințați că vom primi niște răspunsuri. Dar nu mai devreme de 30 de zile!

O voce feminină ne-a asigurat că demersul nostru va fi luat în serios, dar tot ea a admis că nu se știe dacă în Minister există o situație clară a numărului de români și românce aflate într-o asemenea ipostază.