Cum este corect: “non-stop” sau “nonstop”? Milioane de români nu știu care e singura formă acceptată

Când vine vorba de anumite cuvinte, unii le folosesc corect, alții nu. Este și cazul pe care vi-l propunem astăzi, și în care vom afla cum este corect: “non-stop” sau “nonstop”.

Este important să vorbim și să scriem cum este corect!

așa cum am învățat la orele de Limba Română, scrierea și vorbirea corectă este un element extrem de important. Dacă în vorbirea curentă, de multe ori, folosim prescurtări ale unor cuvinte, atunci când așternem pe hârtie este cu totul altceva.

Din punct de vedere gramatical, este extrem de important să folosim cuvintele în forma lor corectă și, bineînțeles, ținând cont de toate regulile gramaticii limbii române.

În cazul de față, vorbim despre cuvântul din limba română despre care aflăm în DEX, varianta din 1998, că forma consemnată aici este într-un cuvânt, și anume nonstop. De cealaltă parte, dacă vom consulta DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic), vom constata o diferențiere, aici fiind regăsit cu cratimă, adică non-stop.

Cum este corect: “non-stop” sau “nonstop”?

Cu alte cuvinte, ambele variante sunt corecte, dar atenție!, depinde foarte tare în ce context și cum se folosesc ambele varainte, una adjectivală și cealaltă adverbială.

Dacă e să ținem cont de normele gramaticale, forma pe care o vom folosi, spre exemplu în discursurile formale, sau chiar în scrierile academice, este non-stop (exe: Farmacia din colț este deschisă NON-STOP).

Dacă vrem să folosim cuvântul ca și formă adeverbială, atunci vom ține din nou cont de regulile gramaticale, și folosim a doua variantă, nonstop (exe: Serviciul de consiliere este Nonstop).

Originea cuvântului vine din limba engleză

Dacă ar fi să ne luăm după originea acestui cuvânt, aflăm că vine din limba negleză, iar în acest caz, englezii vor folosi într-un singur cuvânt.

Explicația gramaticală, în acest caz, este că prefixul „non” este complet „nativ” pentru limba engleză, ca „morfem legat”. Un „morfem legat” descrie un afix care nu este niciodată folosit independent, ca un cuvânt de sine stătător.

„Engleza are unele terminații gramaticale evidente, cum ar fi -s, -ed și -ing, care au semnificații regulate clare și consistente, dar care nu sunt niciodată „cuvinte”. În mod similar, engleza are o varietate de prefixe, de origine germanică sau latină, cum ar fi un-, im- și non-, care au semnificații distincte, dar nu pot fi folosite ca atare.”, explică specialiștii în lingvistică.

Concluzie

Limba română a împrumutat anumite cuvinte din alte limbi germanice, precum engleza, sau latine, dar asta nu înseamnă că le vom folosi cum ne vine. Și în cazul acestor tipologii de cuvinte, după cum se vede, se aplică regulile gramaticale.