Cum au fost descoperite vitaminele pentru sănătate. De ce există vitamina K, nu și vitamina F
Vitaminele sunt esențiale pentru sănătatea noastră, iar descoperirea lor a fost un proces fascinant, desfășurându-se pe parcursul mai multor decenii. La începutul secolului XX, oamenii de știință au început să înțeleagă importanța acestor substanțe organice în prevenirea anumitor boli. Primele cercetări s-au concentrat pe deficiențele nutriționale și pe efectele acestora asupra sănătății, fiind evident că o dietă variată și echilibrată era crucială pentru bunăstarea generală.
Descoperirea vitaminelor pentru sănătate
Totul a început în 1905, când cercetătorul William Fletcher a observat că boala beriberi putea fi prevenită prin consumul de orez crud, ceea ce a dus la concluzia că miezul orezului conține nutrienți esențiali. În 1911, cercetătorul polonez Casimir Funk a inventat termenul „vitamină”, derivat din „vital” și „amină”, sugerând că aceste substanțe erau esențiale pentru viață, notează Oxford Academic.
Printre primele vitamine descoperite se numără vitamina A, identificată în anii 1912-1914, și vitaminele din grupul B, fiecare având roluri specifice în metabolismul uman. De asemenea, vitamina C a fost recunoscută pentru prevenirea scorbutului, o boală cauzată de deficiența acesteia.
Vitamina K: O descoperire importantă
Vitamina K, descoperită în anii 1920 de către cercetătorul danez Henrik Dam, a fost recunoscută pentru rolul său esențial în coagularea sângelui. Studiile ulterioare au arătat că vitamina K ajută la activarea proteinelor necesare pentru a preveni hemoragiile. Deficiența de vitamina K poate conduce la sângerări necontrolate, ceea ce subliniază importanța acestei vitamine în dieta noastră.
Vitamina K există în două forme principale: K1, care provine din vegetale verzi, și K2, produsă de bacterii în intestinul uman. Această vitamină este deosebit de importantă nu doar pentru coagularea sângelui, ci și pentru sănătatea oaselor, contribuind la fixarea calciului în oase.
De ce nu există vitamina F
Pe de altă parte, termenul „vitamina F” nu mai este folosit astăzi. În trecut, acesta a fost utilizat pentru a descrie acizi grași esențiali, dar s-a descoperit că aceștia nu constituie o vitamină în sine. Acizii grași esențiali sunt acum clasificați separat și recunoscuți pentru rolul lor crucial în dietă, fără a fi considerați vitamine.
În concluzie, descoperirea vitaminelor a marcat un punct de cotitură în înțelegerea științifică a nutriției. Importanța vitaminelor, cum ar fi vitamina K, a fost esențială în prevenirea și tratamentul diferitelor afecțiuni, în timp ce alte substanțe nutritive, precum acizii grași esențiali, au fost separate în categorii distincte. Aceste descoperiri nu doar că au schimbat modul în care ne percepem alimentația, dar au și contribuit semnificativ la îmbunătățirea sănătății publice în întreaga lume.