Cum a trecut Țara Românească peste ciuma lui Caragea. Mureau zilnic câte 300 de oameni

Istoria Europei și, implicit a României, la vremea respectivă cunoscută ca Țara Românească, Moldova și Ardeal, este plină de pandemii și de tragediile care au urmat după ele, mai ales, dacă ținem cont că în acele vremuri nu exista tehnologia și evoluția medicamentelor de astăzi, nu că acum ar face față în lupta cu COVID-19.

Cum a trecut Țara Românească peste ciuma lui Caragea

Dacă e să ne întoarcem în istoria Țării Românești am putea vorbi de o epidemie care a decimat mai mult de jumătate din populația Bucureștilor de la acea vreme, vorbim de anii 1812 şi 1813, când a izbucnit, în a doua zi de domnie a lui Ioan Vodă Caragea, epidemia de ciumă, sau cum a fost păstrată în documentele vremii ca ”Ciuma lui Caragea”. „A fost în multe rânduri ciumă în ţară, dar analele nu pomenesc de o boală mai grozavă decât «ciuma lui Caragea»“, descria istoricul George Potra.

Mureau zilnic câte 300 de oameni

Conform documentelor vremii, numai în București, la momentul declanșării epidemiei au murit până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90.000. Ca și în cazul COVID-19, infecția era aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într‑o familie întreagă şi evoluția bolii era atât de violentă, încât un om lovit de ciumă era un om mort. și, din păcate, în acele vremuri boala a provocat un adevărat haos în Capitală.

„Cei mai răi erau cei care avuseseră boala şi scăpaseră de ea. Intrau în casele oamenilor sănătoşi, îi ameninţau că le dau ciumă şi aruncau haine spre ei «îmbibate» cu microbi”, povesteşte Dan Falcan.

La vremea respectivă nu existau medicamente ”revoluționare” care să ajute la tratarea și vindecarea celor bolnavi, iar tratamentele eficiente pe care oamenii încercau să le folosească să scape de ciumă erau mult alcool. Din această cauză au fost impuse interdicţii. Atunci au apărut şi vracii, care promiteau în zadar că îi salvează pe ciumaţi dacă vin în contact cu o broască-ţestoasă.

În acea perioadă existau spitale în București, și vorbim aici de  spitalele Colţea şi Pantelimon, construite la începutul secolului al XIX-lea, dar din cauza ciumei lui Caragea, în 1813 a fost înfiinţat şi Spitalul Filantropia, la iniţiativa medicului-şef al Capitalei, Constantin  Caracaş, un doctor devotat care avea să moară, câţiva ani mai târziu, răpus de holeră.

Pentru că numărul oamenilor care mureau din cauza ciumei era din ce în ce mai mare, s-a ajuns la folosirea unor gropi comune, descoperite acum 30 de ani în timpul unor săpături, gropi comune găsite în cartierul Balta Albă, în preajma Bulevardului Nicolae Grigorescu.